Horrorscope

48 - Femeile astea...

Un ţipăt mă trezeşte. Pare că vine din beci. Mă întorc spre soţia mea şi îmi dau seama că nu e lângă mine.

Mă ridic, apuc cuţitul de sub pernă şi o iau la fugă spre locul din care Sonia urlă. În tot ce acest timp îmi repet că totul este în regulă, că ea este bine.

Ceea ce găsesc este destul de înfricoşător. Mă aşteptam, sincer să fiu. Sânge pe pereţi, pe podea, bucăţi din trupuri împrăştiate peste tot.

Soţia mea zace într-un colţ. Plânge şi ţipă în acelaşi timp. Vârful degetului ei înmuiat în sânge arată spre un loc pe care nu îl pot vedea.

- Monstru! Monstru!

Mă apropii precaut şi o iau în braţe, încercând să o calmez. O îmbrăţişez şi îi şoptesc lucruri frumoase.

- Iubito, calmează-te, totul o să fie bine.

În timp ce ea mă aprobă, îi zâmbesc cu tandreţe. Mă asigur că nu realizează ceea ce se întâmplă şi îi înfing cuţitul în piept.

Femeile astea... Ce parte din "nu te apropia de pungile de gunoi din beci" nu înţeleg?

I-am spus de nenumărate ori că ţin doar chestii vechi aici.