Telefonul sună. Pun deoparte cartea cu care mă delectez de două zile şi mă întind după receptor:
- Alo?
- Bună, dovlecel! îmi răspunde o voce joasă.
- Cine e? întreb confuză.
- Sufletul tău pereche.
Necunoscutul râde. Haha, parcă e pe cale să facă gluma secolului. Închid şi revin la cartea mea. Nu apuc să citesc mai mult de două rânduri, căci telefonul mă întrerupe din nou:
- Bună, dovlecel!
- Dacă nu ai nimic de făcut în afară să deranjezi oamenii, îţi sugerez să te spânzuri.
Şi trântesc receptorul. Deja mă enervează. Ridic cartea din poală, dar telefonul începe să sune din nou. De această dată nu îl bag în seamă. Treizeci de minute mai târziu, telefonul încă sună. Între timp m-am mutat în bucătărie şi am renunţat la carte. Telefonul mă terorizează! Nu rămâne decât să sun la poliţie. De restul o să se ocupe ei. Da, asta am să fac. Cineva trebuie să îl rezolve binişor pe nemernic.
Mă ridic de la masă şi mă îndrept spre telefon.
- Bună, dovlecel, mă întâmpină vocea.
Îngheţ. Încă nu am ridicat receptorul.
YOU ARE READING
Horrorscope
短篇故事Această carte este o culegere care adună povestioare de groază (şi nu prea) cu scopul de a vă înspăimânta sau de a vă face să râdeţi. Depinde de sadismul fiecăruia.
