Poezii handicapate //kpop edition//

Felix și cârnatul

Idee data de blue2theworld

Cândva în lume era un loc
Mare și frumos, care aducea noroc
Oamenii ce treceau pe-acolo ziceau că e magic
Așa că un tânăr australian și-a pus costumul tematic
Și a plecat.

Pe drum a întâlnit pe cineva
Oamenii i-ar fi spus cârnat, el ar fi crezut ca-i dragostea sa
Băiatul l-a apucat pe domnul cârnat
Și a plecat
Însoțit de acel lucru mic și neînsemnat

Pe drum spre locul sfânt, cârnatul doar plângea
Așa că băiatul își scoate batista
I-o înmână elegant iubirii sale
Și-și continuă astfel drumul peste 3 hotare

Ajunși la un lac, cei 2 se opriră
S-au îndopat cu apă, si-apoi se priviră
Cârnatul doar se uita la băiat,
Până când este apucat și pupat

Sărutul pasional durează 3 secunde
Cei doi se dezlipiră și se puseră frunte-n frunte
Se iubeau cu-adevarat, chiar dacă abia s-au întâlnit
Însă viitorul urma să fie cumplit

Cei 2 își continuară călătoria lungă
Dar ajunși în locul magic, o voce urmau s-auda
"Doar unul intra aici, fără excepții
Cârnatul îl mănânc eu, cu colegii
E foarte greu să muncim, trebuie să mă-nțelegi"
Cârnatul este luat de mâneci
Și devorat cu brutalitate
De 3 muncitori în salopete demodate

Felix plângea, dar totuși intră
Acolo vede o siluetă măiastră
Un bărbat pitic
Cu aspect unic
Și se-ndrăgoșteste
Și de-odată-i grăiește
"Ești comestibil? Că aș vrea
Să te fac iubirea mea"

Și uite așa, dragi copii
Rămânem fără dubii
Că acea poveste de iubire
Urma să țină 15 secole
Changlix până la moarte
AMIN

Sper că poezia nu a omorât atât de mulți neuroni. Mie mi-a omorât vreo 2 în procesul de creație, dar rezist și fără ei.