Idee dată de Haru_Ssoseo
Într-o noapte ploioasă Woojin se trezi
Merse în bucătărie și încremeni
Când văzu ceva îngrozitor
Puiul lui de rezervă a dispărut din cuptor
Băiatul supărat merge să îl caute
Pentru a îl găsi scoate țipete disperate
Însă puiul nu-i răspunse chemării
Dar băiatul nu voia să-l dea uitării
Își pune rapid geaca subțirică
Bagă mâna nepăsător în fiecare mânecă
Își ia pantofii de pe podea
Și o ia la goană spre iubirea sa
Fuge cât de repede poate strigând
Câteodată se mai oprește plângând
Dar se ridică imediat înapoi
Pentru că nu are timp de tâmpenii, are alte nevoi
Ploaia se întețește
El nu se oprește
Strigă în continuare
Se mai uită-n zare
Suferă urât
Mai plânge din când în când
Dar continuă căutarea
Pentru că asta îi e chemarea
Continuă să meargă
Sperie o stradă-ntreagă
Însă se oprește
Atunci când găsește
Un loc la care ține
Mai mult decât la sine
Calcă încrezător
E un luptător
Merge în față
Până la casieriță
Acesta îi cere
Nu un kil de mere
Ci o găleată nouă de pui
Pentru că are nevoi
Uite așa băiatul
Fericit ca nimeni altul
Părăsește locul sfânt
Și merge spunându-și în gând
Cât de norocos e
Am să fiu sinceră, sunt extraordinar de mândră de poezia asta. Am avut rimele la mine astăzi surprinzător. Sper că și ție îți place, Haru_Ssoseo.
BINABASA MO ANG
Poezii handicapate //kpop edition//
PoetryCâteodată mă simt de parcă sunt însuși plodul lui Mihai Eminescu și mă apucă dorinta de a scrie poezii. Unica problemă este că ale mele, comparativ cu ale lui, duc lipsă de logică, devenind automat cele mai dubioase chestii citite de omenire, dar ai...
