Inspirație, unde ești?

Prefață

          Sinceră să fiu, chiar nu mă așteptam să scriu asta. Nici în ruptul capului. Asta probabil pentru că mi-am promis mie însămi că voi continua și voi edita în detaliu cărțile la care lucrez momentan. Dar știți cum se întâmplă, de câteodată, efectiv inspirația nu te lovește nicicum și tot ce vrei să faci este să privești pe pereți până ți se usucă ochii de la atât de mult visat și de la atât de multă speranță? Ei bine, exact așa m-am simțit eu pentru mai bine de o lună. Și in primă instanță, mi-am spus că nu e nimic, că totul va fi bine și că voi fi din nou aici, cu inspirație și voie bună. Dar iată-mă aici, plângându-mi de milă că nu sunt în stare să fac asta.

          Astăzi mi-a venit o idee care sper să mă motiveze și pe mine, dar și pe voi. Cartea aceasta reprezintă o sfoară de care mă voi prinde bine și cu ajutorul căruia sper că voi învăța ușor-ușor să revin pe aici, cu forțe noi. Cartea asta va fi o provocare pe care mi-o impun și pe care vreau să o îndeplinesc până la sfârșitul verii, sau măcar să ajung la jumătatea ei până atunci. O provocare, într-adevăr, pentru mine.

    (Update:  este 31 august și nu, nu am reușit să îndeplinesc această provocare, dar nu mi-am pierdut speranța, ba din contră. Am înțeles că nu e nevoie să mă forțez să scriu, că trebuie să las lucrurile să vină de la sine, că nu poți forța creativitatea sau inspirația. Că scrisul trebuie să fie despre distracție, despre a scăpa pentru câteva momente din realitatea în care trăim, despre pasiunea de a scrie. Eu nu m-am descurajat. Sunt mândră de mine că nu am făcut-o. Și sper că, dacă și voi ați eșuat în ceva, dacă vă simțiți secați de puteri, să vă aduceți aminte că lucrurile vor deveni mai bune, că aveți șansa să vă perfecționați și că nu sunteți singuri.)

    Cartea nu va fi una în totalitate de dragoste. Îmi place să cred că este una despre a te iubi pe tine însuți și de a avea puterea să te ridici de pe jos atunci când cazi, să înveți din greșeli.

          Cu ocazia asta, vă invit pe fiecare dintre voi, care scrieți, care aveți nevoie de o împingere de la spate, să mi vă alăturați. Scrieți. Scrieți din inimă, scrieți cu ea. Lăsați-vă purtați de ea.

         Mi-ar plăcea să știu că, într-un fel sau altul, v-am putut ajuta să vă recăpătați încrederea în voi și în ceea ce scrieți, că v-am motivat în a continua să faceți ceea ce vă doriți.

Dedicată tuturor celor care
și-au pierdut încrederea în sine și           
care merită să li se spună mai des cât de speciali și importanți sunt.

— Bianca