Diablo Al Meu

19

Nu am mai plecat si nici nu voi mai pleca . Ceva tragic s-a întâmplat cât nu am fost eu acasă.  Vecini au găsit-o pe Doamna Barbara decedata cu o poza cu mine în mână și cu o poza cu Alexandru  în cealaltă.  Am fost distrusă,  a trecut o lună de atunci și eu încă plâng.  Mă primit în casă ei , o străină venită în noapte fără nici un ban la ea . Eu nu am reusit sa fac nimic sa o faca mândră.  Acum stau la mormântul ei cu flori în mână și cu lacrimi pe obraji .

- Of , doamna Barbara.  V-am pierdut pe toți. Pe tine ... pe Alexandru și chiar dacă încă nu cred și niciodată nu voi crede  pe prietena mea cea mai bună... Emma .

A murit 3 luni după ce eu am plecat . Un tir sa izbit în masina ei și a ucis o pe loc . Nici acum nu cred că e moartă. 

Un gând îmi trece fugitiv prin minte . Cred ca e singura soluție pentru mine .

Mă duc la Diablo și o iau la galop spre locul meu și al lui Alexandru . Lacrimile nu ma mai lasă să văd nimic dar nu ma opresc . Pădurea se vede treptat în toată splendoarea ei .

După ce ajung in acel loc ma uit in jos și văd că e o distanță destul de mare . La fel se vede apusul ca și prima oară când am fost aici . Caprioarele se uita la mine la fel și iepuri și vulpile . Dar ma indoiesc ca se uita la mine .

Mă pun pe marginea pietrei , expir și îmi închid ochii . Parca stiind ce vreau sa fac, îl aud pe Diablo nechezand puternic  și indurerat . Sunt sigura ca se va gasi o solutie pentru că Diablo sa aiba o casă.  Aud câteva fosnete dar nu ma întorc.

- Domnișoara,  sunteti bine ?
Nu ii raspund , nu recunosc vocea .
- Buna , eu sunt Marian . Tu cum te numești?
- Adela...
- Ce coincidență.  Am o verișoară pe care o cheamă Adela . Ei , na . Nu chiar Adela , o cheamă defapt Adelina . Prietenii îi spun Adela și familia îi spune Adelina . Eu sunt neutru , îi spun Ade.
- ...
Mă uit încă o data in jos .
- Ai de gand sa sari ?
- Da ...
- De ce ?
- Pentru ca nu mai am pe nimeni .
- Eu am destui , dacă vrei îi împărțim.
Nu ma pot abtine și ma bușeste râsul.
- Stiu , a fost cea mai răsuflata replica de a agăța o fata dar am zis ca se potriveste bine .
- Tu ce cauti aici?
- In primul rand , nu îți fie frică,  nu am venit să mă sinucid îți las ție onorile . În al doilea rând,  am auzit calul nechezat si am crezut că sa intamplat ceva cu ....
- Cu calarețul?
- Nuuu , dă-l în colo de călaret . Dacă a pățit ceva calul . Eu iubesc animalele . Am 4 pisici , 3 câini,  10 cai ... într-adevăr am și spațiu.  Nu ai vrea sa îți arăt caii mei . Sunt foarte frumoși,  o sa iti placa .
- N....
- Haide . Ai avut vreo dată o pisică?
- Mda ... dar a murit și de atunci nu am mai vrut . Am tinut mult la ea .
- Cum o chema ?
- Lăptic ... era albă.
- Am si eu una albă.  Dacă vii cu mine sa vezi daca iti place de ea o poti lua .
- Serios ? Ai renunța la ea ?
- Nu , nu aș renunța.  Doar i-aș găsi o stăpână minunata . Dar doar dacă vii cu mine , ce zici ?
- Bine . Dar sigur mi-o dai?
- Da . Doar la schimb cu o îmbrățișare.

Mă întorc și ma uit atent la el . E un bărbat înalt și musculos dar cu un zâmbet timid și cu ochii căprui lucind. Are părul brunet și stă cu brațele deschise ca sa il pot îmbrățișa.
Mă duc ușor spre el  cu pașii mărunți și cu inima bătându-mi nebunește.  Cand ajung lângă el ma trage și ma strânge în brațe.  Îl strâng și eu ,îi pot simți parfumulcum îmi intră în nas și aș vrea să nu îmi mai dea drumul .Își pune o mână sub genunchii mei și una pe spate și ma ia pe sus , iar eu ma țin ca o liana de gâtul lui .

- Unde mergem ?
- Ți-am promis că îți arăt pisicuta . Te duc sa o vezi .
- Nu pot .

Mă agit și ma lasa jos . Mă uit in jur după Diablo dar nu îl văd.  Înghit în sec și încep să fluier dar nimic .
- Unde e calul meu ?
- Unul negru complet ?
- Da ! Unde e ?
- I-am dat drumul , a fugit .
- Ce!!!! Nu nu nu nu nu ... Diablo nu ar fi plecat ! El ma iubeste !

Lacrimi îmi apar în ochii și încep să fug prin pădure. Nu , nu Diablo al meu .

- Adela !!! Adela stai!!!

Eu nu îl ascult și fug mai repede începând să fluier și să îl strig .

- Diablo !!!! Diablo !!!!! Te rog!!!! Întoarce-te!!!! Te rog ,Diablo !!! Te iubesc!!! Te rog ...

Marian ma ajunge din urmă și ma strânge în brațe.  Eu încep să plâng mai tare si sa ma las sa cad pe pământ. 

- Shhh . Gata  , gata . Sunt sigur că e bine .
- Îl iubesc . El nu ar fugii dacă aș fi în pericol . El nu ar fugii . Dacă la prins cineva și el e agitat în jurul străinilor?   Dacă îl va da la abator ? Daca e deja la unul ? Trebuie să îl caut .
- Nu nu nu nu . Adela , cred ca am o idee unde ar putea fii Diablo  .

Va rog sa ma scuzati ca nu am mai postat de mult timp dar am avut  câteva probleme cu acest capitol . Voi reveni cu capitolul 20 imediat .