Ochii ăia verzi [TAEKOOK]

Art piece #3

"Art speaks when words are unable to explain."

Sâmbăta asta Jimin a insistat să vină cu mine la muzeu. Am încercat să-l conving că doar și-ar pierde timpul, că nu ar fi deloc interesant pentru el, având în vedere că arta nu e pasiunea și nici punctul lui forte, dar mi-a reproșat că nu am mai făcut nimic împreună de ceva timp, așa că am fost nevoit să mă dau bătut și să-l iau cu mine.

Tu erai tot acolo. Tabloul acela nou pare să-ți fi captat atenția total, nu-i așa?

Însă ceva era diferit. Mi-am dat seama imediat.

Caietul tău de schițe nu-ți mai stătea în poală, iar tu nu mai stăteai pe banca albă de lemn. În schimb, erai în picioare, în fața unui canvas și aveai o pensulă în mână. Am rămas puțin surprins să te văd așa. Poate pentru că nu emanai acel aer de pictor. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut să te văd concentrat, trecându-ți pensula printre toate culorile.

Nu, iartă-mă, nu culorile. Pentru că tot ce ai folosit a fost alb, negru și gri.

Nu știu de ce, dar în cel moment m-am încruntat, iar starea mea emoțională a scăzut de la un opt la un trei. Poate pentru că și acea umbră a unui zâmbet cu care eram obișnuit lipsea de pe fața ta, sau poate pentru că am simțit atmosfera pe care încercai să i-o dai tabloului. Era una sumbră.

Mă cuprinse o dorință puternică de a te proteja, de a te feri de rele, de a te face să zâmbești larg.

Jimin a observat imediat schimbarea de pe fața mea.

- Ce-i cu fața asta de cățeluș plouat? Credeam că ești topit după mersul la muzee, a comentat el. Cu toate că, a spus strâmbându-se în timp ce se uita prin jur, nu știu ce-ți place la locul ăsta. Plus că nu se schimbă niciodată nimic.

Poate avea dreptate. Nici măcar tu nu-ți schimbai obiceiurile în locul ăsta. Asta până azi. Însă te subestimasem. Ești mai imprevizil decât credeam înainte și mă intrigi încă și mai mult.

- Și ce-i cu camera asta în care tot mă aduci? întreabă Jimin. E vreo operă de artă pe aici după care leșini sau ce?

Da, opera aceea de artă ești tu, băiatul care e interesant și fără să facă nimic în special. Băiatul care pictează uitând de lumea din jurul său.

Însă nu-i puteam spune astea lui Jimin, ar fi făcut mișto de mine.

- Nu, i-am răspuns eu indiferent, vreau doar să te zăpăcesc de cap ca să nu mai vrei să mă însoțești și altă dată, am zis râzând, iar el mi-a dat un pumn jucăuș în braț.

Replica a ținut și el nu a mai pus alte întrebări, în schimb eu am rămas cu aceleași.

Însă tu nu-mi vei răspunde oricum la ele.

Oare atât de invizibil sunt pentru tine?