Yorkie ar fi putut jura că încă se află în proximitatea casei sale, în pod, căutând o banală tablă de Ouija. Însă se trezește în mod misterios într-unul dintre cele mai antice școli reformatoare din lume, unde toți elevii mișună pe baza unor reguli...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
N-am putut să dorm.
N-am putut să închid un ochi toată noaptea și nu din cauza faptului că patul din camera mea nouă este mai mic decât cel de acasă, ci pentru că mă aflu la naiba în praznic și nu știu ce se întâmplă. M-am tot rugat să mă trezesc, însă în zadar. Sunt încă aici, în acești patru pereți pe care îi împart cu o tipă străină. Astăzi avem vestita orientare, pe care venirea mea aici a anulat-o. O aveau în plan în momentul în care alergam de bezmetică prin pădure în căutarea unei ieșiri și nu s-a mai ținut, pentru că toți au luat-o spre mine.
După ce am venit din pădure, m-am închis în cameră cu Jinx și am lăsat-o să-mi spună câteva lucruri esențiale. Mai ales despre camerele de cămin. Existau mai multe etaje și de obicei elevii erau repartizați pe clase. Așadar, la etajul nostru se aflau numai bobocii. Adică noi. Cei veniți aici. Nu conta dacă aveai șaisprezece sau optsprezece ani în momentul sosirii tale. Tot boboc erai. Clasele anului unu și anului doi aveau un reprezentant, care se ocupa cu ordinea și disciplina, ca cele terminale să aibă un alt reprezentant. La noi era nimeni altul decât arogantul-cu-un-par-înfipt-în-fund Helix Regner. El era anul doi și se ocupa de noi. Reprezentatul anului final era un tip pe nume Corbin Hauss. Ei se asigurau că ne trezim la timp, ne culcăm la timp, mergem la ore la timp și nu dărâmăm nimic. În ajutorul lor veneau gardienii, care erau elevii sportivi, buni la îmbrânceli, cu forță brută, încât să ne readucă la tăcere. Păcat că aveam eu ac de cojocul lor.
Mai mult nu știa nici Jinx, căci și ea era o nou venită. Tot îmi spunea că mai multe aflu la Orientare. Să dea naiba! Am auzit până acum de milioane de ori de vestita orientare. Nu știu cum, dar acolo o să ne expună întregile reguli pe care ar trebui să le urmăm. O să-mi facă capul calendar și nu o să memorez nimic. Nu sunt bună la asimilat informații așa deodată. Am nevoie de timp. Mai ales că lucrurile pe aici sunt confuze, căci nici de-a naibii nu o să cred cu eu că părinții au semnat ceva. Sunt răpită și trebuie să scap de răpitori. Cam așa stă situația.
— Nu ai de gând să te îmbraci? Jinx mă întreabă, cât timp își apretează uniforma de pe ea.
Îi stă drăguț. Fusta are mărimea potrivită, cămașa îi este ușor descheiată la primii nasturi și vesta de lână gri i se cambrează pe corp. E slăbuță și drăguță. În viața reală, căci asta e imaginară și nebunească, aș fi fost super invidioasă pe o fată ca ea. Dar Jinx este amabilă și se comportă ca un copil infantil, de cele mai multe ori. Se entuziasmează de la lucruri mărunte și vede tot timpul partea plină a paharului. Total opus mie.
— Nu, îi răspund, stând în continuare întinsă pe pat, cu mâinile încrucișate la piept.
Port în continuare blugii cu tivuri tăiate și hanoracul meu cu glugă lăbărțat. Nu am făcut duș și nu m-am dat nici cu deodorant, de ciudă și mâhnire. Știu că poate duhnesc, dar cui îi pasă? Dacă nu vor sconcși prin preajmă, nu au decât să mă dea afară. Am avut timp să constat că, și ce mai surpriză, nu am o valiză pregătită cu lucrurile mele persoanele. Nimic. Jinx mi-a spus că asta se datorează regulilor din reformatoriu, cum că orice obiect din afară se interpune în purificarea eternă a sufletului.
