Deadly Lies

I

Încălcarea regulamentului

"Oricine e dispus să riște doar pentru a fi iubit."

E începutul unui an nou la Hogwarts, a doua noastră casă. Abia așteptam să începem, viața împreună cu familia Dursley fiind una dură. Ne tratează inferior din cauza că suntem vrăjitori, lăsându-ne flămânzi și trăind în podul casei. Nimeni nu are voie să știe de existența noastră. Dacă am avea voie să folosim magia în afară scolii le-aș arăta eu cine e inferior cui. Harry a făcut-o luna trecută pe sora domnului Dursley să zboare ca un balon. Pe moment a fost amuzant până când Harry a fost chemat pentru a suporta consecințele acțiunilor lui. Acesta a scăpat doar cu un avertisment și au vrut să îl trimită la Hogwarts, însă a refuzat să plece fără sora lui. Suntem gemeni însă lumea nu ne știe ca pe gemenii Potter, ci ca pe faimosul Harry Potter și sora lui.

Când familia noastră a fost atacată de Știți-Voi-Cine eu nu eram acasă, sora tatălui nostru vrând să petreacă timp cu mine, apoi cu Harry. Eram mici și nu realizam pierderea părinților dar când am crescut și chinul ne-a lovit am realizat că ghinionul ne urmărea. Sora tatălui nostru a murit când aveam 7 ani, imediat mutându-ne la familia Dursley. Sirius, nașul nostru a început de câteva luni să se lupte pentru custodia noastră, încercând să strângă dovezi pentru a demonstra în ce condiții trăim.

Însă acum problema nu e unde locuim, urmând să petrecem cel mai bun an în a doua noastră casă. Când ajungem în gara Hogwarts, prietenii noștri, Hermonie și Ron fug către noi, îmbrățișându-ne strâns. În fața noastră apare Ginny alături de Fred și George. Fred îmi face cu ochiul și zâmbește, eu topindu-mă toată după acesta. Încă din primul an îl plac pe roșcatul din fața ochilor mei, însă acesta nu se uita la o fata mai mică decât el. Ei sunt cu un an mai mare decât noi, fiind în al patrulea an. Ginny este cea mai mică, fiind în al doilea an.

Ne urcăm toți în tren, așezându-ne în compartimentul casei Gryffindor. Fred și George pun la cale o farsă nouă pentru cei care fac partendin Slytherin, în timp ce Harry și Ginny își aruncă priviri pe ascuns. Eu discut cu Hermonie despre vrăjile învățate în timpul petrecut acasă, aceasta informandu-mă că a învățat o vrajă de transformare a unui om în șoarece. Ne uităm amândouă la Ron care era murdar peste tot pe față și rânjim. Aceasta își folosește bagheta atentă și în secunda următoare Ron dispare și un șoricel începe să fugă către compartimentul rivalilor. Eu și Hermonie ne uităm panicate una la alta, știind că nu avem voie să mergem în partea lor.

Fugim repede văzându-l pe Draco Malfoy cu șoricelul în mână, ținând bagheta asupra sa. Fac ochii mari și fug înainte, vrând să îl salvez pe Ron pentru ca fusese ideea mea. Ajung în fața lui Malfoy și mă uit la Ron, părându-mi rău de gestul făcut.

— E animalul meu! L-am scăpat din greșeală iar acesta fiind un mare fricos a fugit. Mi-l poți da înapoi?

Blondul mă privește cu o sprânceană ridicată și cu o privire serioasă. Acesta mă analizează din cap până în picioare și rânjește. Mă simt ciudat și parcă corpul îmi arde sub privirea blondului curios.

— Iar tu ești?

— Celia Potter.

— Ugh, Potter. Poate aflăm și cine e șoarecele. Nu mă păcăli, cunosc vraja asta prea bine.

Înghit în sec și sunt salvată de Hermonie care apare în spatele meu cu o privire lipsită de sentimente.

- Malfoy.

— Ah, sânge-mâl, mereu pregătită să strici distracția omului.

Hermonie își dă ochii peste cap și inversează vraja, în dreptul lui Malfoy apărând Ron, cu o privire foarte supărată. Malfoy pleacă plictisit, lăsându-ne singuri în mijlocul holului. Ne uităm la Ron cu părere de rău dar acesta îi aruncă o privire tristă lui Hermonie și pleacă cu "coada între picioare" înapoi la locul nostru. Știam de mult ca ăștia doi se plac dar niciunul nu e în stare să recunoască. Îl înțeleg pe Ron, și eu aș fi rănit dacă cel pe care îl plac ar râde de mine.

Ne întoarcem în comparimentul nostru și mă așez între Fred și George mâncându-le mâncarea. Hermonie și Ron se evită și atunci decid să întrerup momentul de liniște.

— Ron, îmi pare nespus de rău. Nu am vrut să te superi. A fost ideea mea, nu fii supărat pe Hermonie.

Aceasta îmi zâmbește larg și vine să ma ia în brațe. Ron oftează și începe să vorbească despre cum s-a comportat Malfoy în hol. Toți se uită încruntați, Ron povestind modul lui Draco în care mi-a râs în față când a auzit că sunt sora lui Harry, și cum s-a comportat cu Hermonie. Aceștia îl numesc în toate modurile posibile. Spun că se comportă așa deoarece tatăl său își permite orice. Mă deconectez de la discuția lor intensă și adorm pe umărul lui Fred până ajungem la Hogwarts.

***

Trenul s-a oprit și atunci am coborât pe rând, fiindu-mi greu să mă deplasez cu bagajele și colivia în mână. Ne întâlnim cu Hagrid care ne ia în brațe. Perfecții fiecărei case își strigă membrii iar noi mergem la Percy, perfectul casei noastre de anul ăsta. Ne conduce în dormitoarele noastre și ne părăsește. Eu și Hermonie împărțim dormitorul cu încă 2 fete dar acestea nu erau prezente. Hermonie se trântește pe patul meu și privește concentrată tavanul care reprezintă galaxia.

— Deci, Fred?

— Ce e cu el?

— Nu te preface că nu știi la ce mă refer, am văzut cum vă uitați unul la altul.

— Uhm, din primul an am început să îl simpatizez dar nu cred că el are vreo treabă cu mine, deși mereu părinții mei au vrut să fiu cu un Weasley, spun toată roșie în obraji și mă așez lângă ea.

— Pentru asta sunt prietenii, o să aflăm adevărul! Exclamă aceasta fericită și sare din pat.

Inghit în sec la auzul vorbelor ei, știind că prin minte îi trecea doar magie. Probabil voia sa foloseasca Veritaserum pe Fred iar gândul ăsta mă îngrozește. Poate o să fie extrem de supărat dacă află, însă într-un fel voiam să știu și eu adevărul, măcar să nu am speranțe false. Mă ridic lângă ea și aceasta îmi explică planul. Sună simplu dar știți cum e, ușor de zis greu de făcut. După lăsarea nopții avem de gând să ne furișăm în laboratorul de poțiuni al lui Snape, de unde vom lua ce avem nevoie.

***

Mergem în camera băieților, având grijă să nu fim prinse și îi luăm pelerina lui Harry. Dacă o să observe că lipsește și află că e la noi o să mă omoare. Totul bine și frumos, ajungem tefere în fața laboratorului și deschidem ușa. Acolo îl vedem pe Snape la masă cu o privire încruntată și cu bagheta în mână. Oh nu, am dat de necaz. Acesta face o vrajă și în momentul ăla pelerina cade de pe noi, uitându-ne speriate la Snape.

— O să aveți de suportat consecințele pentru încălcarea regulilor. 50 de puncte de la Gryffindor.