Hemoragie...

Kassandra

    În fața mea se afla o femeie. Mă privea zâmbitoare, ca și cum ne-am fi cunoscut de când lumea. Părul șaten spre blond îi cădea în valuri pe umeri. Ochii de culoarea ambrei mă fixau cu interes.

      - Cine ești ? o întreb nervoasă.

  Femeia nu îmi răspunde, în schimb intră în camera mea, așezându-se pe scaunul din fața biroului.

     O priveam uimită. Nu o cunoșteam, nu o mai văzusem în viața mea, însă se comporta de parcă nu era nimic nou. Merg în fața ei, și, nervoasă spun :

      - Uite, dacă nu ai de gând să vorbești și să îmi spui ce cauți aici, ai face bine să pleci !

     Femeia nu spuse nimic, în schimb, deschise gura larg, lăsându-mă să văd limba tăiată.

      - Ah, nu am știut....

    Jacqueline ieși de sub pat, distrasă de zgomot.La vederea femeii, ochii i se măriră.

      - Mama ! spuse, fugind spre ea. Femeia zâmbi larg și o luă în brațe. Mamă?!

      Femeia mă privea întrebător. Nu mă mir, având în vedere că fică-sa trebuia să fie moartă. Privirea îi căzu, în schimb pe lănțișorul de la gâtul meu.

      - Te-ai prins, am spus.

   Îmi mulțumi din priviri, și se așeză pe scaun.

     - Cine e ? o întreb pe Jacqueline.

     - Nu știi ? E mama mea, sora ta și a Esterei, Kassandra ! răspunde aceasta.

       Îmi aduc aminte vag, faptul că Estera mi-a spus că mai avem niște surori. Amintirile deveniră însă mai clare atunci când mi-am amintit de scrisoarea de la Gonzalles. "Vă trimit jumătate din rinichiul surorii voastre, Kassandra. Restul l-am mâncat", spunea scrisoarea. Oh, se pare că Gonzalles nu i-a luat numai rinichiul....
       Kassandra nu spuse nimic, in schimb, doar zambi. Ceva era ciudat în privirea ei, ceva care nu prevestea nimic bun.
    Gestul pe care îl făcu în  următoarea secundă mă uimi peste masură. O luă pe Jacqueline în braţe, iar pe mine mă apucă de mână, ţinându-mă strâns şi trăgându-mă spre ieşire. Nu am apucat să protestez, căci mă smuci după ea afară din casă.
       Târându-mă după ea, ne-am afundat în uriașa pădure. Se oprește la un moment dat în fața unei prăpăstii imense, fără fund. În secunda următoare, sări în prăpastie, trăgându-mă după ea.