Proful de romana +18

Dar imi era frica sa il pierd...

Nu am scos un sunet pana la scoala. Statea ca si un catelus fricos in masina lui Alex ,in timp ce el conducea linistit pe strazile care duceau  la scoala.  Zambea multumit de sine si evidet satisfacut ca a reusit sa ma faca sa imi inghid cuvintele.
-Ce se petrece in capul ala al tau,Em? A intrebat el.
-Nu sunt prea sigura ,am spus tragand de hanoracul meu rosu.
El a parcat ,oprind motorul. Mai aveam ceva timp sa ajung in clasa ,asa ca m-am intors spre el.
-E chiar asa greu sa raspunzi la o intrebare legata de ceea ce simti? A intrebat el fara urma de amuzament.
Eu am.oftat ,frustrata ca nu intelegea in ce situatie eram.
-Da,e foarte greu. Eu stiam cum stau lucrurile in tre noi,stiam la ce nivel suntem,sti? Dar acum am imtresia ca ne-am dat peste cap cu totul!
El si-a trecut mana prin par frustrat. A strans volanul dar nu sufeream sa il vad asa. M-am alecat peste chimbator si i-am cuprins mijlocul intr-o imbratisare.
El nu a ezitat nici o secunda. Si-a infundat capul in parul meu ,iar buzele lui imi stampilau gatul. Era foarte placut sa il stiu atat de aproape ,dar imi era frica sa nu fac ceva gresit si sa il pierd.
-Putem sa mergem diseara in oras? Am intrebat.
El s-a indepartat,inasa fel incat sa ma vada .
-Ca sa vorbim.si sa vedem ce dumnezeului ne facem,am ras eu nervos.
El a dat optimist din cap si mi-a pus mana pe obraz,parca fara sa isi dea seama. Eu m-am uitat la el si mi s-a strans stomacul. NU! Mi-a strigat creierul ,pe care am ales sa il ascult deocamdata.
Mi-am luat la revedere de la Alex ,asigurandu-l ca il voi suna dupa ce ajungeam acasa.
Toata ziua a fost o batalie continua in care incercam sa ma.conving de ceva apoi saream in cealalta parte. Stiam ca Alex nu ar spune niciodata ca are semtimente pentru mine daca nu era asa ,nu ma indoiam de asta. Era doar o frica peste care nu puteam sa trec. Stiam ca nu eram perfecta,si imi era frica . Imi era firca ca el va realiza asta si ma va parasi. Sau ca eu voi face vre-o gresala si el va disparea ,ca prietenia noastra va disparea odata cu greselile facute de mine.  La repetitiile pentru dans nu puteam sa ma concemtrez asupra coregrafie . Sofi se uita la mine ,ingrijorata de starea mea. Avem nevoie sa vorbesc cu ea ,ea stia mereu ce era de facut. A fost mereu mai buna decat mine cu toate astea.
In timp ce ma schimbam m-am uitat la Sofia ,sunandu-i sa ma astepte in fata scolii. Ea a asteptat linistita iar inainte sa intru in campul meu vizual mi s-a oprit aerul in gat. Vantul ii flutura parul mediu ca lungime in toate partile. Cularea se reflecta in razele soarelui si o facea sa para ca si o zeita din grecia ,iar fata ei frumoasa si gingasa avea o grimasa incruntata. Era inca suparata din cauza iubitului ei.
Ea a zambit usor cand m-a vazut iesind din scoala si m-a luat de mana indemnandu-ma sa merg alaturi de ea.
-E totul ok? A intrebat ea.
Eu am dat din cap ,indepartandu-mi parul din fața .
-Vreau sa vorbesc cu tine legat de ceva ,dar nu vreau sa te pun intr-o dispozitie si mai rea,am spus sincer preocupata de sentimentele ei.
El a ras usor luand-o spre casa pe o strada plina de frunze inghetate. Imi placea sa merg pe jos si sa povestesc.
-Sunt ok,Emilia. Pe bune! Doar ca e greu sa il vad in fiecare zi ...
-Normal,am spus eu.
Ea m-a batut pe umar zambind si alungandu-si incuntatura.
-Sune-mi! A spus ea.
-Pai mai ti minte ce ti-am povestit legat de ziua mea? Am intrebat . Toat faza cu Alex si cat de jenant a fost sa il vad dupa?
Ea a ras atotstiutoare. Pentru ea Alex a fost mereu unul dinte baietii pe care ii privea cu admiratie . Era un baiat bun care nu avea o reputatie prosta.
-Da ,mai tin minte,a confirmat ea.
-Pai Alex a deschis iar subiectul cu cateva seri in urma...
Ea a cascat ochii de uimire si a inceput sa țopaie. Puteam spune ca era fana numarul unu a lui Alex.
-Si ? A intrebat ea.
-Si am tot vorbit ,iar el mi-a cam dat un ultimatum.
Ea a parut ca se gandeste putin.
-Pai nu e drept ca tu sa sti ce simte si el sa fie confuz,a atmis ea.
Stiam ca are dreptate. Stiam ca Alex trebuie sa stie ce simt dar era al naibi de greu sa nu im ascult creierul.
Am mers alaturi de ea si in mai putin de 10 minute am vazut casa ei in departare.
-Uite ce e Emilia,lucruile nu o sa se rezolve de la sine. Stiu ca iti place de Alex,si tu sti asta. Asa ca las-o balta cu ganditul excesiv si incerca ,pentru ca daca nu o vei face ,o sa regreti pentru todeauna.
Vorbele ei m-au lovit exactu unde durea . Stiam ca eu si Alex simteam ceva dinainte de ziua mea ,dar am preferat la las totul uitarii . Nu stiam exact cum avea sa fie viata mea in viitor ,asa ca simteam ca nu il puteam prinde si pe el in cercul meu vicios de confuzie.
Am incuvintat iar Sofia mi-a dat o imbratisare inainte sa intre in casa. Eu mi-am continuat drumul spre casa iar inainte cu o strada de strada mea am luat telefonul si l-am sunat pe Alex.
-Hei,a spus el voios.
-Hei. Pe la cat poti sa vi sa ma iei ? Am intrebat .
El a ras fericit ca inca eram disponibila sa iesim.
-O sa fiu la tine la 16.
-Ok,ne vedem atunci! Am spus eu si am inchis telefonul.
Oh doamne ,nu stiam ce dumnezeu sa fac. Iar atunci mi-a venit o idee. Tata! El stia mereu ce sa faca in situati critice . Odata ajunsa acasa m-am schimbat in ceva lejer si am sarit intr-un taxi. Tata era in oras in saptamana asta si statea in centu. Cand am ajins in fata motelului m-a luat o senzatie ciudata. Imi era dor de tata si stiam ca el putea sa ma ajute .