- Și atunci ce aștepți? Ajută-mă, rânjește el ușor, aplecându-se spre tine pentru a fi sigur că nu regreți ce o să se întâmple.
În următoarea clipă îți așezi mâinile pe pieptul său, buzele tale izbindu-se de ale brunetului. A fost luat puțin prin surprindere, deoarece nu se aștepta să fii atât de agresivă, dar era exact cum dorea el. Pentru a nu pierde timpul, mâinile sale coboară spre șoldurile tale, trăgându-te în poala lui. Una dintre mâinile sale intră pe sub tricoul tău, atingându-ți pielea, iar cealaltă se afla acum pe talia ta, dorind să te țină aproape de el. Voia să te simtă pe cât de mult putea, pentru a fi sigur că totul era real.
Sărutul era unul dezordonat, nu avea un anumit ritm, dar resimțeați amândoi frustrare și dorință. Frustrarea pentru că așteptarea a fost prea lungă, și dorința, deoarece atracția dintre voi doi a fost mereu acolo, dar nu ați acordat niciunul atenția-
- Jaeha? vocea brunetului s-a auzit pentru a doua oară, privindu-te oarecum confuz, dar și amuzat în același timp. Expresia ta era una.. pe care nu a mai văzut-o, nici nu știa la ce te-ai gândit în timpul ăsta. De fapt, avea o vagă idee.
- Ești bine? continuă acesta, apoi își pune palma pe umărul tău și se depărtează cu un oftat.
Poate că nu trebuia să-ți pună acea întrebare, dar păreai atât de sigură pe ceea ce vrei, încât a avut impresia că va urma ceva. Totuși, nu ar fi insistat, mai ales că a reacționat nepotrivit față de tine. Poate acea ezitare pe care ai avut-o, a fost datorită gândului că te-a adus aici doar ca să profite de tine. Toată situația avea sens, avea logică, de aceea orice ar fi încerca să explice, ar fi părut că insistă ca să se petreacă ceva.
- O să-ți aduc ceva de băut, ai vrea? întreabă din nou acesta, iar tu doar aprobi cu o mișcare a capului, având privirea în jos, spre mâinile tale. Știai că era doar un pretext ca să te lase puțin singură și chiar apreciai asta. Trebuia să procesezi ce tocmai s-a petrecut în mintea ta mai ales.
- O să vin repede, te asigură el, după care se ridică de la locul său, plecând destul de confuz din separeu, iar tu rămâi acolo, neînțelegând ce anume te-a împiedicat să faci ceva ce știai că-ți dorești. Cel puțin.. așa credeai.
În mintea ta, totul părea mai ușor, dar în realitate, nu te vedeai făcând tu prima mișcare. Nu aveai curajul necesar să pornești un astfel de lucru. Dacă greșeai cu ceva? Dacă nu i-ar fi plăcut ce îi ofereai? Dacă nu urma să fie mulțimit... Nu, Seungyoun nu era așa, de asta erai sigură. Se vedea în gesturile sale că nu dorea să dea înapoi, dar a făcut-o ca să nu te simți presată.
Și totuși, nu te simțeai în niciun caz mai bine, deoarece erai rușinată de ce ți-ai putut imagina. Ca lucrurile să fie mai rele, ți-ai imaginat toate astea de față cu el.. cine știe ce credea că ai pățit.
Îți așezi capul în palme, fiind îngrijorată de ce anume era acum în capul lui? Îți era prea rușine ca să mai aduci vorba de acest eveniment, iar dacă ar fi făcut-o el, devenea de 10 ori mai rău. Nu știai cum să procedezi altcumva, așa că doar sperai că lucrurile vor redeveni la normal, însă asta îți doreai cu adevărat? Să treceți cu vederea un astfel de moment? Dacă nu se va mai repeta?
Ești scoasă din gândurile tale de niște voci. Nu se auzeau extrem de tare, dar erau destul de evidente încât să-ți atragă atenția mai mult decât ar trebui. Plus că una din voci părea să-i aparțină chiar lui Seungyoun. În momentul de față doreai să apară orice distragere, încât nu mai conta ce e. Decizi să te ridici de pe banchetă, mergând cu pași mărunți spre ieșirea din separeu, dorind să auzi mai bine ce vorbesc cei doi. Nu era bine să tragi cu urechea la discuțiile prietenului tău, dar el niciodată nu-ți spunea nimic concret, așa că aveai o scuză destul de plauzibilă.
Te lipești cu spatele de paravan, apropiindu-te destul de mult de marginea lui, înclinându-ți ușor capul pentru a vedea ce se întâmplă mai exact. Sperai doar să nu fii văzută de vreunul din ei, altfel...lucrurile nu urmau să se termine prea bine.
- ...Nu poți scăpa așa ușor de mine, Woodz. Și o știi, îi zise necunoscutul pe un ton arogant. Părea mult mai tânăr decât brunetul.
- Nu-mi mai spune așa, nu mai folosesc numele ăsta, răspunde brunetul pe un ton răstit. Îți puteai da seama că încerca să-și rețină mânia pentru un oarecare motiv.
- Dar înainte îți plăcea, nu? Aveai tot ce îți dorești, în schimbul unor servicii minore, bineînțeles, zâmbește el viclean, în timp ce își pune o mână pe umărul lui Seungyoun, dar acesta i-o dă imediat la o parte imediat. Știai că nu-i plăcea să fie atins, însă reacția lui.. era neobișnuită.
- Am renunțat la acea partea din trecutul meu, ce ar fi să o faci și tu? se încruntă el. Nu mai lucrez pentru tine. Nu mai am de ce să o fac. Nu mi-ai făcut niciun bine, îi reproșează și trece pe lângă blond, dorind să revină la tine.
- Te grăbești? vorbi pe un ton distrat. Oh, desigur, am văzut că ai o companie tare drăguță. Poate îmi faci cunoștință cu ea, sugerează blondul.
- Poate te duci nabii, Yohan, rosti răspicat și îi întoarse spatele, iar tu ți-ai dat seama că e momentul să te reîntorci la locul tău cât mai repede.
- Nu uita, am ochi peste tot, auzi vag din partea celui numit "Yohan", apoi îl vezi pe Seungyoun revenind în separeu cu un zâmbet pe buze și cu o doză de suc în mână. Am luat-o de la un dozator, la bar aveau doar băuturi cu alcool, îți explică el în timp ce vine lângă tine și ți-o întinde.
O iei din mâinile sale, apreciind că brunetul s-a gândit cam la ce ai vrea. Atâta timp cât era fără alcool, ai fi acceptat orice. Îl vezi că s-a așezat la o distanță relativ mică, dar sesizabilă, așa că decizi să te tragi mai aproape de el. Îți așezi capul pe umărul său, și îți închizi ochii. Acesta zâmbește slab, apoi își sprijină obrazul de creștetul tău, oftând obosit.
- Nu te mai gândit, vorbești dintr-o dată.
Știai că are multe pe cap, mai ales după discuția avută cu acel necunoscut. Plus că mai mult ca sigur era deja nesigur pe el datorită acelui moment petrecut nu de mult. Și tu aveai de asemenea o grămadă de chestii pe care voiai să le afli despre ce anume a făcut el în trecut, însă nu simțeai că ar trebui să iniști prea mult pe subiect.
- La ce anume? întrebă el confuz, dar nu se mută.
- La nimic. Doar... bucură-te de liniște, e o atmoserfă relaxantă, nu crezi? Muzica se aude înfundat, vocile oamenilor sunt departe de noi, nu mai e nimeni care să ne deranjeze, termini tu te vorbit și duci doza la buze, luând o înghițitură din suc.
- Presupun că pot încerca, răspunde Seungyoun zâmbind în continuare. Poate încerci și tu data viitoare să mă ajuți la ce ai promis, murmură el, iar tu aproape că te ineci cu sucul.
