De jumătate de oră te învârteai prin casă. Nu aveai stare nicicum. Oriunde te puneai, orice făceai, gândul tău era doar la o singură persoană. Au trecut câteva zile de la discuția avută cu Yujin și te-a afectat destul de mult, mai ales că Seungyoun deja putea fi plecat după spusele blondei.
Ai încercat să nu le mai dai atenție după ce a plecat, dar mereu își făceau loc în mintea ta și parcă nu mai doreau să plece. Te-ai străduit să le alungi cu orice preț.. și totuși, fără folos. Sfârșeai prin a diseca fiecare vorbă auzită, încercând să găsești o explicație plauzibilă pentru ce anume urma să se întâmple.
La un moment dat, decizi că ar fi și timpul să faci ceva, nu doar să stai degeaba și să-ți faci scenarii. Ai așteptat câteva zile în speranța că Seungyoun îți va răspunde sau că totul va reveni la normal, dar acum aveai impresia că a fost doar un timp pierdut, timp în care brunetul putea deja să.. plece.
- Nu, nu mi-ar face asta, te găsești vorbind de una singură. Și totuși, ce obligație ar avea față de mine să rămână? îți închizi ochii pentru câteva clipe și lași un oftat să-ți scape printre buze.
Arunci o privire spre ușa de la camera ta, apoi spre fereasta închisă. Îți muști interiorul obrazului, calculând variantele pe care le-ai avea. Dacă ai fi ieșit pe ușă, era posibil să dai de părinții tăi cărora le-ai spus că ai de învățat pentru un examen. Ar fi bătut la ochi să ieși pur și simplu dinăuntru, mai ales după ce le-ai cerut să-ți ofere liniștie ca să te poți concentra cum trebuie.
Singura variantă ar fi fost să ieși pe geam... din nou, doar că de data asta nu mai era Seungyoun care să te ajute. În momentul de față, nici nu știai dacă efortul tău se merită, poate el deja plecase, însă dacă nu ai fi mers să afli, urma să regreți.
Decizi să nu mai stai degeaba și, luăndu-ți pe tine un hanorac mai gros și niște ghete, deschizi geamul camerei tale, așezându-te iar pe pervaz. Înghiți în sec când privești în jos, distanța fiind una relativ mare, dar asta nu te-a făcut să dai înapoi. Nu era ceva imposibil de făcut.. trebuia doar să fii atentă. Îți duci măinile pe lemn, prinzându-l și te împingi înainte, până ce nu mai simți vreo suprafață tare. Ai avut parte de un mic moment de zbor, care s-a sfârșit odată ce ai simți iar pământul sub tălpi. Ai aterizat mai bine decât credeai, poate doar trebuia să mai lucrezi la echilibrul tău, deoarece era să pici pe spate în primele secunde.
Respiri ușurată că nu te-ai lovit atât de tare. Te dureau puțin picioarele de la impact, dar nu era ceva atât de insuportabil. Îți scoți telefonul din buzunarul blugilor, aruncând o privire scurtă peste ora afișată pe ecran. Era abia ora 20 și un sfert, aveai timp să te și reîntorci până în ora 10.
***
Era să încurci blocurile între ele, mai ales că nu ai mai vizitat de mult timp această zonă a orașului. Deși trăiai în Seul de mică, parcă în fiecare zi continuai să descoperi ceva nou. Habar nu aveai dacă Seungyoun era acasă, sau măcar dacă asta chiar era casa lui. Îți asumai atât de multe riscuri pentru el.. dar nu îți era teamă, deoarece aveai impresia că va urma ceva bun. Sau măcar la asta sperai.
Când ajungi la etajul 4, observi că luminile erau pe jumătate stinse. Doar câteva neoane funcționau, dar nu ofereau destulă lumină. Erau 5 uși de o parte și de alta. Din câte îți aminteai, ușa brunetului era penultima de pe partea dreaptă. Pașii tăi erau lenți, chinuitor de lenți, parcă nedorind să faci vreun zgomot.
Ajungi după scurt timp în dreptul ușii, dar când dai să bați, realizezi că nu te-ai gândit la tot până la capăt. Ai venit aici, și acum ce? Să-i ceri anumite explicații despre absența lui? Cu ce drept i-ai fi cerut asta? Cu dreptul de prietenă, bineînțeles. Dar ce prietenă flirtează cu el așa? Și după îl alungă? Plus că nu avea obligații față de-
