Ieșirea voastră s-a încheiat destul de târziu, puteai spune că abia spre dimineață ți-ai facut apariția acasă. Ai putut sta câteva momente singura cu brunetul, momente în care nu ați prea vorbit, doar v-ați bucurat de compania fiecăruia. Micul lui comentariu te-a făcut să roșești, dar știai că nu se putea abține să nu te tachineze.
După un timp și-au făcut apariția câțiva prieteni de ai lui, și spre surpinderea ta, erau opusul la ce te așteptai sa vezi. Nu ai arătat prea mult interes față de prezența lor în primele clipe, mai ales că aveai o impresie proastă despre ei, deoarece îl băgau mereu pe Seungyoun în probleme. Totuși, după o discuție cu ei, ai realizat că aceștia mai mult îl scoteau din problemele în care se băga singur.
Nu o dată l-ai privit cu ochii mijiți, dar acesta se prefăcea că nu-ți observă privirile, fiind oarecum jenat că ai aflat detaliul ăsta. Ai sesizat că pe parcursul serii, nici la conversație nu era prea atent. De la acea discuție cu Yohan, a devenit mult mai absent. Seungyoun nu era genul care să se aprindă așa de repede din cauza unor vorbe.. poate și faptul că acel tip a menționat de tine, dar nu credeai ca asta l-ar fi putut enerva atât de mult.
Totuși, i-ai dat pace la un moment dat, știind că nu ai fi procedat bine dacă insistai pe un lucru care nu te privea. Vei aștepta până când Seungyoun va fi pregătit să-ți spună ce anume a fost în trecutul lui, dacă va fi.
- Aș vrea ca măcar o data în viață să intru ca un om normal pe ușă, murmuri enervată în timp ce încerci să te prinzi de pervazul geamului ce aparținea camerei tale.
Stăteai așezată pe umerii brunetului, chinuindu-te să intri în propria ta casă. Ai ales modul ăsta, deoarece mama ta mai avea obiceiul să se trezească devreme pentru a pregăti micul de jun. Jobul ei începea la ora 7 și nu avea timp să-l pregătească mai târziu, iar am acum era ora 5 dimineața și urma să dai nas în nas cu ea dacă intrai pe ușă.
- Asta ar însemna să ai prieteni normali, știi nu? Eu nu pot să mă încadrez în acel termen, râse amuzat brunetul îm timp ce își mută palmele în sus pe talia ta, pentru a te ridica de pe umerii săi ca să te poți așeza pe pervaz. Uneori te întrebai de unde are atât de multă forță.
- Ar trebui să încerci, îl sfătuiești pe Seungyoun și deschizi în sfârșit geamul, apoi te strecori înăuntru de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Și acum ar trebui să pleci, îi sugerezi acestuia, doar dacă nu vrei să le dai explicații părinților mei, glumești tu.
- Poate altă dată, răspunse brunetul. Acum nu arăt... foarte prezentabil, se strâmbă acesta arătând spre zgârieturile de pe chipul său.
- Eu cred că arăți, îi spui acestuia, în timp ce te sprijini de pervaz pentru a te apleca spre el.
- Oh? spuse el mirat, apoi înlocui acea mirare cu un zâmbet. Seungyoun păru că mai dorește să adauge ceva, doar că se abține pentru un motiv, rămânand tăcut.
Nu realizezi ce făcea, până după câteva secunde când observi că se holba la buzele tale. Înghiți în sec, după care decizi să te depărtezi de geam, chiar dacă nu putea ajunge la tine atât de ușor din cauza distanței. Parcă nu mai știai cum să respiri atunci când te privea el. O făcea într-un mod atât de diferit și intens...
- În regulă atunci, o să mă fac nevăzut, spune el când îți vede reacția, iar tu doar aprobi, fiind într-un fel dezamăgită de tine că te-ai tras, că l-ai refuzat pentru a doua oară.
Îți iei la revedere de la prietenul tău, după care închizi fereastra și lași un oftat să-ți scape printre buze. Nici măcar nu găseai o explicație plauzibilă pentru acțiunile tale, sau pentru ale lui.. de fapt, pentru ale lui erau. Dacă Seungyoun ți-ar fi vorbit în modul în care ai făcut-o tu atunci când i-ai sugerat că-l poți ajuta, ai fi rămas cu aceeași impresie pe care o are și el. Problema în situația asta era că tu îți doreai să se întâmple ceva între voi, însă mereu exista ceva care te împiedica. Înainte a fost nesiguranța ta, acum era vorba și despre unele aspect din trecutul său, pe care nu le-ai aflat. Erai dispusă să aștepți până ce urma să se deschidă în fața ta, dar nu-ți puteai permite ție să începi ceva cu Seungyoun fără ca să știi ce anume a fost în viața lui înainte de tine.
După două luni
- Încă speri că o să te sune? Serios, Jaeha?
Oftează Yujin atunci când realizează că nu acordai pic de atenție filmului pe care îl vizionați, ci din contra, îți verificai telefonul din 5 în 5 secunde. A trecut deja o oră și jumătate, las-o baltă, el deja a facut-o, continua ea, făcându-te să te încrunți nuemulțumită înspre prietena ta. Nemulțumită că avea dreptate, deși nu ai fi zis-o cu voce tare.
- Mi-a spus că a apărut o problemă și că o să mă sune după, îl aperi tu, strângând în palmă mobilul.
- Dacă îmi amintesc bine, asta a zis și săptănâna trecută, spune ea. Îi părea rău să te vadă în starea asta.
- De fapt..., începi tu, dar realizezi că avea dreptate și renunți la idea pe care îți doreai să o spui. Sunt obișnuită cu modul lui de a fi, apare și dispare, așa face mereu, o asiguri pe Yujin, deși erai conștientă că ea îl cunoștea mai bine pe brunet.
- Nu cred că te-a lăsat vreodată baltă timp de două luni...
- Am mai vorbit tu el în perioada asta, doar că îmi răspundea greu, explici pe o voce monotonă, nedorind să arăți cât de mult te interesa de fapt. Ți-a zis ție ceva, Yujin? te găsești întrebând-o pe blondă.
- Nu, dar pot intui ce s-a înâmplat cu el după ce anume mi-ai zis, îți spuse. Cred că și-a dat seama că nu poate obține nimic din ce vrea de la tine și a renunțat. Ai menționat că l-ai refuzat de două ori, nu-i așa? Cred că i-a ajuns să încerce, își dă ea cu părerea, iar tu nu poți decât să te încrunți mai tare după ce ai auzit explicațiile ei.
- Nu e adevărat, el nu ar face asta, îl aperi tu.
- De unde știi, Jahea? De unde știi ce fel de persoană este el de fapt? Crede-mă nici eu nu deduc ce e în capul lui uneori, mai ales că nu vrea să-mi spună lucrurile esențiale. Ai habar de ce?
Rămâi tăcută datorită întrebărilor puse de ea. Până acum câteva clipe aveai impresia că-l cunoștinteai cât de cât pe brunet și erai pregatită să-i răspunzi, dar ai realizat cât de mult te-ai înșelat de fapt. În cele 6luni care au trecut, nu ați adus vreodată vorba despre chestii mai serioase.
Să nu mai vorbim de faptul că doar o singură dacă ai mers acasă la el, după ce ai insistat de mai multe ori, bineînțeles. Nici măcar înțelegeai ce avea de ascuns oricum. Nu era nimic special acolo, mai ales că locuia singur. Totul era atât de ordonat, neatins, parcă nu locuia nimeni acolo de fapt. Când stai undeva, îți faci simțită prezența, dar când ai privit acel loc, nu ai simțit nimic. Era totul rece și gol. În acel moment nici nu erai sigură că Seungyoun te-a adus unde stă el cu adevărat, dar nu ai deschis subiectul în acel moment. Acum regretai.
- Pentru că nu are încredere in nimeni, explică Yujin într-un final, lăsând un oftat să-i scape printre buze. Așa e el, nu-ți va spune planurile sale. Și legat de dispariția lui, ori nu i-a convenit că l-ai refuzat, ori... făcu ea o mică pauză, vrea să se depărteze de tine treptat.
- Poftim? întrebi confuză. Dar de ce ar face asta?
- Poate vrea să plece de tot și nu vrea să suferi după el, cine știe, dă ea din umeri, apoi își reîntoarce atenția spre ce a mai rămas din film, de parcă nimic s-a întâmplat.
Tu în schimb nu ți-ai putut lua gândul de la vorbele prietenei sale, neînțelegând de ce anume ar vrea Seungyoun să plece. Și unde anume să place? Ce l-ar determina să facă una asta? Nu credeai că brunetul ar fi afectat de refuzurile tale, dar a doua variantă pe care Yujin a menționat-o, ar fi posibilă, cu toate că nu știi încă detaliile. Poate că avea legătură cu trecutul său.
Ți-ai lăsat capul pe spate și ai decis să lași deoparte telefonul, vrând să-ți concentrezi atenția pe altceva măcar în seara asta. Seungyoun parea că vrea să renunțe la tine, dar tu nu erai pregatită să renunți la el. Un lucru era cert, nu mai puteai continua așa. Trebuia să găsești o soluție cât mai curând, altfel urma să nu-l mai vezi pe brunet prea curând, sau poat chiar deloc. Gândul ăsta te speria atât de tare, mai ales că nu ai fi aflat vreodată motivul din spatele plecării sale.
