" Ochii săi mici, ca două semiluni, sclipeau atunci când zâmbea. Iar obrajii săi moi și dolofani creau un contrast dat naibii cu buzele sale mari și pline. Degetele sale țineau strâns o cariocă, desenând într-o carte pentru copii. Și-a ridicat iriși...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"—Nu prea am chef, Hoseok. Te rog, încetează.
Îmi priveam cu coada ochiului prietenul care încerca să-mi ridice moralul, începând să mă împungă cu un deget, probabil încercând să mă facă să râd, sau ceva. Nici nu aveam idee ce încearcă să facă. Eram prea demoralizat.
Plecarea rozaliului a stârnit în mine mai multe sentimente decât aș fi vrut să arăt. Apartamentul îmi era gol, nu mai era nici o jucărie, nici o suzetă, nici o mică bilă de fericire care să alerge prin jurul meu și care să râdă. Apartamentul îmi era la fel de gol ca și interiorul meu. Simțeam un gol foarte ciudat în stomac și nu aș fi crezut vreodată că o să simt lipsa cuiva atât de mult.
Cu toate că a trecut numai o săptămână de la plecarea sa, mi-e atât de dor de Jimin, încât nu-mi mai simt capul. Nici corpul, nici nimic. Am impresia că nu mai simt nimic. E totul atât de... Pustiu. Iar eu mă simt stors de fiecare putere. Pentru că el era singurul care îmi oferea energia necesară. Mă simt ciudat, pentru că îmi este atât de dor de el, dar sunt conștient de faptul că poate nu îl voi mai vedea niciodată. Știam încă de la început că în acest fel se va termina.
Dar nu mă gândeam că despărțirea de el va fi atât de dureroasă.
"—Haide, Yoongi, stai ca un mort de câteva zile. Hai să facem ceva. Mă plictisesc.
Mi-am dat ochii peste cap.
"—Atunci du-te tu și fă ceva și lasă-mă pe mine în pace.
"—Are legătură cu plecare lui, nu?
Avea rost oare să-l mint? Oricum se putea vedea pe toată fața mea cât de mult îi duceam dorul.
"—A fost singura persoană care a reușit să mă facă să nu mai fumez. Sau să beau. Pentru câteva săptămâni, la naiba. Știi cât este de ciudat asta pentru mine?
"—Îmi pot da seama.
A râs încet, lăsându-se pe spate pe canapeaua din piele. Totul este nou pentru mine, probabil și de aceea nu știu cum să diger situația, pentru că nu am mai fost aflat în astfel de situații. Nu i-am simțit niciodată lipsa lui Dae atât de mult, pe cât o simt pe cea a rozaliului.
"—Îmi este dor de el. Au trecut doar câteva zile iar eu stau aici ca ultima pizdă și îmi plâng de milă.
"—Păi... În ziua în care plecase de la tine, am vorbit cu Jungkook și mi-a spus că nici Jimin nu se simte atât de bine. În prealabil a plâns mai toată noaptea că vrea la tine. Poate nu ești doar tu afectat.
Un zâmbet mi s-a întipărit pe buze, în momentul în care mi l-am imaginat pe cel mic plângând către cineva pe care îl cheamă Jungkook, că vrea la mine. Nici nu știam despre cine vorbește Hoseok, poate despre tipul enervant de înalt care a venit și l-a luat pe cel mic de la mine. Nu l-am recunoscut, dar nici nu-mi pasă cine e.
