Not Dead (at all)

*unu* - kurt

Pe strada asta plouă și cerul este la fel de gri ca mine. Vremea este la fel de tristă ca mine. 

Toți stau cu umbrele deasupra capului și privesc în jos. Dacă i-ar interesa cu adevărat ce se află în jurul lor probabil mi-ar putea vedea picioarele. Sunt gri.

Pe mine ploaia nu mă atinge, eu nu sunt cu adevărat acolo. Deci mă pot plimba fără probleme deși arăt probabil ca un nebun. Asta dacă se uită cineva la mine.

Este frumos să te plimbi printre atâția oameni și să te gândești că fiecare dintre ei are câte o poveste de viață. Mai lungă sau mai scurtă, mai interesantă sau mai liniștită, mai fericită sau mai tristă. Toți se plimbă pe aici cu un scop, sau fară, toți au ajuns aici dintr-o întâmplare sau pur si simplu. Așa era și la concerte. Mă gândeam că le-a fost greu să ajungă acolo. Mă gândeam ce lucruri au făcut că să ajungă acolo. Sau nu au facut. Încercam să le ofer ceva în schimb ca sa merite. Am reușit o vreme. Apoi cred că i-am întristat pe toți.

Îmi pare rău de asta în fiecare moment. Și continui să cred că nu e prea târziu.

Plimbându-mă, am observat și o fată ce mergea cu capul în jos, fară umbrelă, ci doar cu o glugă pe cap si o haina desfăcută.

Este acel gen de fată care nu se îmbracă prea bine ca să își arate hainele scumpe. Sunt sigur. De asemenea, pe tricoul ei scria chiar Nirvana.

Logoul clasic și scrisul acela frumos, galben pe tricoul negru. Aș fi fost mândru să cred că ea chiar îmi ascultă muzica sau că eu chiar am ajutat-o cumva prin muzica mea, căci cât timp acea muzică mai există, eu nu sunt mort.

Dar sunt dezamăgit căci nu e așa. Par înfumurat zicând asta dar chiar așa este. Este una din fetele care poarta tricourile astea doar pentru că "sunt la modă" sau pentru că sunt "hipster". Nu este un lucru prea frumos. Sigur ascultă muzică comercială și versuri fară sentimente sau noimă. Muzica aia nu te face să trăiești. O numesc muzica falsă. 

A trecut pe lângă mine. A dispărut în sfârșit din raza mea vizuală. Dacă mă vedea, nu ar fi știut că eu am cântat în trupa aia decât dacă scria pe mine eventual "Hey, sunt Kurt Cobain din Nirvana. Știai că sunt mort?". Probabil nici că sunt mort nu ar ști.

Am rămas pe loc. Mă gândesc.

Oare până la urmă am ajutat pe cineva in viața asta? Oare muzica mea mai există? Dacă nimeni nu o ascultă așa cum ar trebui, e cazul să mă îngrijorez că...sunt cu adevărat mort? Sufletul meu e acolo, în fiecare piesă, în fiecare vers, și dacă nu e ascultată, nu mai are nici un sens.