Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
— Rufus, îți vine să crezi ce nebuni sunt copiii noștri, la peste douăzeci de ani? Lily îl întreabă pe tata și eu persist să tușesc din cauza faptului că m-am înecat la remarca femeii.
Poate că nu e frumos, dar nu m-am putut abține să nu râd când a spus că Baylee a făcut pipi pe Moș Crăciun. A fost mică, iar fiecare din noi a fost așa și a pățit ceva anume, nu e corect să îmi bat joc când și eu am pățit ceva asemănător.
— Aveam nevoie de o comedie pe viu de Crăciun, mă săturasem de cele de la televizor.
Pufnesc simultan cu nebuna din fața mea și mă bucur că am reușit să îmi estompez râsetul.
Lily începe să o dojenească pe Baylee, pe când eu mă reîntorc la paharul meu de vin și încep să gust din nou, dar simt că sunt pe punctul de a izbucni în orice clipă iarăși.
În regulă, am o criză de râs.
— Kam, eu zic să îți vezi de ale tale sau o să...
— Să nu îndrăznești, tată! sar ca ars de pe scaun și sunt mai mult ca sigur că va avea să spună o pățanie de-a mea din copilărie.
Își reprimă rânjetul, iar eu înțeleg că vrea să-mi ofere o lecție pentru modul în care am râs de problema cu care s-a confruntat mogâldeața asta frumoasă din fața mea.
— Îndrăzniți, domnule Rufus. Chiar sunt curioasă.
E rândul brunetei să se bage și să-i acorde atenție tatei, timp în care mai trage cu ochiul către mine și jumătate din buze se arcuiesc într-un zâmbet drăcos.
Pentru o făptură atât de mică, e chiar înnebunitor de frumoasă și sexi, încât aș fi dat orice să o întâlnesc cu câțiva ani în urmă. În locul lui Stassie mai exact.
Subit un lătrat de câine se aude provenind dinspre ușă și micuța gaură destinată animalului este acum ocupată de întregul corp al câinelui ei, Thor. Un golden retriever mare și încă tânăr aș zice, care merge direct spre stăpâna lui.
Baylee parcă uită de mărturisirea jenantă pe care avea să o spună părintele meu și se ridică de pe scaun, câinele alergând și sărindu-i în brațe, exact când ea se lasă pe vine și îl scarpină pe cap.
Ei bine, spre deosebire de mine, câinele e fericit în compania stăpânei sale. Ieri aveam impresia că o să-mi sfârtece pantalonii, la cât de bizar a sunat mârâitul său.
Baylee e fericită și se simte iubirea pe care o are pentru acest câine. Zâmbetul ei radiază, iar un chicot îi părăsește gâtlejul. Persistă să-i ofere afecțiune și e ciudat cât de mult îmi place să o privesc zâmbind și fiind atât de relaxată, în comparație cu momentele în care ne tachinăm în felul nostru neobișnuit.
— Haide, băiete! Trebuie să mănânci și tu ceva.
Împreună cu el se îndreaptă de locul unde mă aflu și se oprește în dreptul unui vas plin cu pedigree de diverse culori.
