Durerea din momentul indiferentei,
E indescifrabila.
Omul e facut pentru a primi atentie,
Iubire, fericire, lucruri bune.
Indiferenta ta e calda,
Ma atrage, ma consuma,
Vreau iubirea ta, iubirea de apoi.
Esti infinitul spre care ma duc.
Eu sunt terminabila, spre deosebire de tine.
Ma uit si o spun cu voce tare
"Fiecare om are lumea lui,
Dar tu esti lumea mea".
Spun cuvintele pe care le-am auzit nu de mult,
N-o sa le uit niciodata.
In lumea in care imi traiesc totul ramane etern.
Am inima plina de iubire,
Gandul plin de anxietate.
Scriu versuri fara nici o noima,
Dar prin care eu spun totul.
Astept intelegerea.
Ambiguitatea lor face frumosul,
Curatul din spatele lor,
Durerea de dincolo de niste cuvinte,
Scrise cu ochii inlacrimati,
Tristetea care sper sa plece,
Prin lacrimile care imi curg,
Pe obrajii imbujorati.
Sfarsitul nu il pot continua,
Nu-mi gasesc sfarsit in ceea ce fac,
Nu ma las si nu ma las si totusi e tarziu,
Vorbesc cu mine pentru a acumula mai mult.
Ma izbeste din nou starea.
Las totul sa curga incet pe o foaie,
Gasita aruncata pe jos in camera rece.
Las sa curga tot ce e mai profund si suparator.
YOU ARE READING
Culori
Poetry"Culorile" sunt pentru mine cele care imi dau culoare vietii, voi citindu-le sunteti una dintre ele.
