Dezbină şi cucereşte

„ -Și am iubit-o... Uneori mult prea acerb, alteori ușor apatic.
- Dar niciodată așa cum a meritat, îl completă tânărul.
Rămase pe gânduri și nu reuși decât să aprobe.
- Trebuie să recunosc, a fost prea mult pentru mine, un ocean nemărginit de paradoxuri, de conflicte. Nu știam ce își dorea, nu aveam habar dacă măcar mă mai dorea pe mine.
În acel moment tânărul sări în picioare și îl privi sever.
- Dacă nu te-ar fi dorit, crezi că ar fi suportat toate astea pentru tine? îi urlă.
Îi înțelegea reacția și, totuși, nu reuși să mai spună nimic. Totul era pierdut sub mantia trecutului, sub niște greșeli ireparabile. Nici cea mai aprigă dorință, la fel cum nici cele mai sincere scuze, nu ar fi adus înapoi ceea ce fusese cu totul pierdut.
- Nu are rost să mai dezgropăm morții. Trecutul nu se mai întoarce, i se adresă placid, apoi părăsi camera.
Îi mai putu zări doar umbra înaltă înainte să se prăbușească din nou pe fotoliul vechi. Fie trecutul mort sau nu, avea să bântuie fiecare clipă a existenței sale."

Coperta: Xenomorphius