I am the sister of Niall Horan?!

Capitolul 16

LA MULTI ANI, HARRY!!

Ascultati melodia in timp ce cititi.

Lectura placuta!

 

Emily/Leila’ POV

 

Stateam pe covorul alb si pufos din camera mea si citeam jurnalul mamei. Mereu cand nu stiu ce sa fac, gasesc raspunsul in el. Citeam fiecare cuvant, fiecare rand cu atentie, pana cand ceva mi-a atras atentie. „As vrea ca Alex si Ema, copiii mei, sa-si traiasca viata asa cum vor ei. Sa nu depinda de altii. Sa nu le pese de oamenii care ii critica. Sa nu se lase calcati in picioare. Sa fie ei insasi…” Daca m-ar vedea mama cum am ajuns, cred ca i-ar fii rusine. Dar nu am avut de ales. Prefer sa fiu o alta persoana decat sa profit de banii fratelui meu. Nu stiu cat voi reusi sa ma prefac, dar sper ca nimeni sa nu afle cine sunt de fapt. Cel putin, nu acum. Vreau ca oamenii sa o uite pe Emily…

Stateam pe pervazul geamului si ma uitam la picaturile de apa care se prelingeau pe fereastra. Ador ploaia…aduce un sentiment de nostalgie. Ma face sa ma simt in siguranta. Ma face sa cred ca si cerul e trist cateodata. Ca si el sufera si plange, nu doar oamenii. E asa frumos cand ploua. Eu simt ploaia si nu ma refer ca o simt atunci cand ma uda. Nu pot explica, dar mereu sunt fericita cand ma uit in sus si simt cum picaturile imi ating fata. Multi oameni spun ca iubesc ploaia, dar folosesc umbrela ca se nu se ude. Doar oamenii ca mine, oamenii tristi o pot iubi cu adevarat.

„ Emily…” aud dintr-o data vocea blanda a fratelui meu. „ De ce plangi?” Eram prea distrasa de gandurile mele si nu mi-am dat seama ca eu plangeam.

„ Nu conteaza, Niall.”

„ Ema, te pot ajuta.”

„ Niall, te rog. Nu o sa intelegi. Nu ma poti ajuta. Nimeni nu poate. „

„ Dar lasa-ma sa incerc. Poate te simti mai bine daca ai un umar pe care sa plangi.” Spune si isi pune mana pe bratul meu. Ii arunc o privire taioasa.

„ Niall, ce nu intelegi? Nu vreau ajutorul nimanui! Ma pot descurca si singura. In plus, ce-ti pasa tie? Nu te mai prefa ca te intereseaza pe tine daca am ceva sau nu. Nimanui nu i-ar pasa. Te rog, lasa-ma in pace. Vreau sa stau singura.” Spune deja nervoasa.

„ Daca ai nevoie de ceva, sunt in bucatarie.” Spune si se indreapta spre usa.

„ Cum spui tu.” Zic nepasatoare si ma intorc cu capul spre fereastra. Niall ofteaza si iese din camera. Dupa cateva minutem, ma duc la birou si caut o poza cu mama, tata si Alex. Mai iau o foaie si un pix si incep sa scriu.

„Draga mama, tata si Alex,

Se pare ca am nevoie de ajutorul vostru, iar. In primul rand vreau sa stiti ca imi e foarte dor de voi. Uneori as vrea sa fiti aici langa mine. Mai ales mama…

Mama, cred ca m-am indragostit pentru prima oara. Adica de fiecare data cand il ating pe Jake, simt fiori. De fiecare data cand il vad, inima imi bate cu putere. De fiecare data cand imi vorbeste, parca o turma de elefanti alearga in stomacul meu. Ajuta-ma sa scap de starea asta. Nu vreau sa ma indragostesc. Mi-e frica…

Tata, mai stii cand ma alintai in toate felurile posibile si cand aveam 9 ani faceai „avionul” cu mine? As vrea sa o faci si acum. Vreau sa te simt aproape…

Alex, de tine imi e cel mai dor. As vrea sa iti spun ca te-am dezamagit. Fata inocenta pe care o stiai, a disparut. Am omorat un om, iar acum toti ma considera o criminala. Am fost batuta foarte mult timp, dar m-am saturat asa ca mi-am schimbat identitatea. Daca ai fii aici si ai auzi ce am facut, probabil ai fii ras si mi-ai fii spus ca am innebunit. Dar cum nu esti aici, am nevoie de un semn. Sa mai continui cu minciuna asta? Are rost? Probabil nu o sa imi spui niciodata, dar macar da-mi un semn deoarece stiu ca aceasta scrisoare o sa ajunga la voi.