Noi amândoi - „Fiicele lui Benjamin" - Volumul II

capitolul 6

După ce Ned o sărutase, nu își mai făcuse deloc griji în ce o privea pe Jenny, considerând pe bună dreptate că un bărbat care iubea o femeie nu se putea săruta cu o alta; exceptă însă faptul că se presupunea că Ned o iubise pe ea, deși se culcase cu această dubioasă Jenny al cărei nume de familie, află când intrară în Liverpool de la Ian, era Nash. Totuși, pentru plăcerea de moment, Millicent Mont ignoră tot ceea ce ar fi putut contraveni idealului său, acela că el, Edward, o iubea pe ea.

Fu chiar veselă a doua zi, când se schimbase și când pornise pentru a parcurge ultimii kilometri până în Liverpool. Orașul acesta, care devenise practic al treilea port al Angliei, era mai aglomerat din multe puncte de vedere decât Londra. În Liverpool, viața mondenă și burghezimea care se ridica în acea perioadă ca o clasă socială din ce în ce mai puternică acaparaseră centrul orașului. Înconjurat de-o parte de coline, de cealaltă de ape, Liverpool promitea îmbogățirea fiecărui comerciant care își stabilea corabia în port cu gândul de a vinde tutun, sclavi și bumbac tocmai din colonii. În Londra, Millie nu văzuse atât de mulți scalvi ca aici; acum, trecând pe lângă docul principal, vedea un grup de cinci persoane care erau transportate, cu lanțuri de picioare, în cealaltă parte, spre piață, unde aveau să fie comercializate precum bunurile. Strâmbă din nas, oftă și își lăsă privirea în jos, conștientă că Liverpool era inima comerțului cu sclavi care ajungea pe cele mai mari plantații din coloniile americane. Poate doar asta îi umbri puțin fericirea din ziua în care ajunse în Liverpool, dar, privind din nou spre Ned, care umbla călare înaintea ei, îndrumând-o pe străduțele din acest oraș, își reveni. Își mușcase buzele și, tăcută, îl urmase.

Ajunse la casa mătușii Mary în câteva minute după ce ajunseră în oraș. Mătușa, sora mai mică a mamei, o primi cu brațele deschise pe ea și pe Corry, fără ca măcar să întrebe cine era tânăra însoțitoare a nepoatei sale. Toată lumea știa că Millicent era ciudată în unicitatea sufletului său bun. Pe lângă asta, Mary, se văzu, aproape că leșină când își privi nepoata. Cu un zâmbet mare, mâneca rochiei desprinsă, părul tăiat asimetric, Millicent nu realiză cât de rău arăta, de parcă fusese victima torturii. Unchiul George, prietenul tatei de-o viață, încercase să o întrebe ce i se întâmplase de arăta astfel, dar Millie ridicase din umeri fără să dea o explicație. Nu putea să retrăiască acum momentele urâte ale trecutului. Avea să îl lase pe Ned să explice de ce arăta cum arăta. Și Ned o făcu, discutând în privat cu George. Domnul Ethel îl asigură că Millie avea să fie bine sub acoperișul casei lor, că nu trebuia să își facă griji și că, de altfel, era binevenit să locuiască cu ei până se căsătorea și probabil se retrăgea pentru a petrece cu soția lui. George o spusese complezent; adevărul era că, în momentul în care primisese scrisoarea lui Ned și o citise, toată lumea rămăsese cu gura căscată auzind că în mai puțin de două săptămâni, Ned avea să își unească destinul cu Jenny Nash. Îl cunoșteau pe John Nash, tatăl fetei, din auzite, dar totul li se părea din pripă, prea devreme. Mama lui Ned, cel puțin, își dusese șocată degetele la gură. Prin urmare, refuzul lui Ned de a rămâne sub acoperișul lui George era de înțeles: trebuia să dea explicații tuturor, explicații pe care nu voia să le dea.

Edward era agitat, era încruntat, era supărat. Observară cu toții asta, mai puțin Millie care era de mult dusă în lumea dragostei. Pur și simplu era prea veselă pentru ca, pentru ea, să meargă ceva greșit. Totuși, totul avea să se agreveze în curând, începând chiar cu momentul în care domnișoara Mont o vizită pe domnișoara Jenny.

Trezindu-se în acea dimineață, în dormitorul pe care soții Ethel i-l puseseră la dispoziție, Millie împrumutase din hainele cumnatei sale, care se potrivea oarecum la măsuri cu ea, și coborî la micul dejun. Totuși, nu putu face asta până ce nu o rugă pe Corry să îi aranjeze părul. Trebuia îndreptat celălalt colț al părului. Și, după ce tăie, cu degetele tremurânde, Millie se declară mulțumită de rezultat. Arăta bine și cu părul scurt, mai sus de umeri. Fiind mai scurt, părul ei se ondula în față, natural, drept care hotărî să îl lase desfăcut, pieptănat simplu și cu o coroniță cu flori pe care i-o dădu mătușa ei, în față. Avea să fie ciudata sezonului, da, dar poate că femeile ar fi trebuit să adopte această modă. Era lejeră și îi încadra fața frumos. Domnul Travis – Ian – sosise să o anunțe că Edward avea treburi în oraș, legate de nuntă, și că era însărcinat cu supravegherea ei până la ora cinei când avea să fie încredințată mătușii sale. Millie, atunci, găsi o modalitate prin care putea să se întâlnească cu rivala în lipsa mediatorului, a lui Edward.