Noi amândoi - „Fiicele lui Benjamin" - Volumul II

capitolul 12

Era foarte bine să poarte din nou muselină. Materialul îi atingea gentil pielea curată, în timp ce se așeza pe scaun pentru a cina. Era și mai bine să descopere că pe masă aveau de toate. Se stăpâni cu greu să nu se înfigă în friptura din centru, deși toată lumea observa cum privea Millie purcelul, aidoma unei criminale. Nimeni nu spuse însă nimic, fiind convinști că avea să spună ea ceva mai devreme sau mai târziu, ca urmare a cererii pe care o adresase tatei și de care știau toți acum. Millie nu zăbovi, într-adevăr. După ce își potoli foamea terminând supa și servindu-se cu al doilea fel, pe jumătate terminat, își drese glasul și îi adresă din nou cererea aceasta tatei.

Contele înghiți cu greu și își privi copila, sugerându-i că aveau să vorbească mai târziu despre asta. Millicent știa însă ce însemna acest lucru. Nu aveau să discute niciodată despre anularea căsătoriei ei. Prin urmare, lăsând tacâmurile în farfurie, își îndreptă spatele și zise fără posibilitatea de a mai da înapoi:

— Vreau să anulez această căsătorie!

Quentin care devenise, sub auspiciile Lucindei, un bărbat răbdător, privi compătimitor spre conte. Benjamin se bucura că le avea pe ambele lui fiice acasă, deși acum regreta teribil că Millie nu dormea sau că nu era plecată în aventuri prin nord. Marchizul oftă și, privind-o pe Millie, se strădui să fie diplomat și cu bun-simț, suficient cât să nu se spună despre el că era grobian. Cineva trebuie însă să îi explice fetei că anularea unei căsătorii era o procedură complicată care cerea înțelegerea tuturor celor implicați, inclusiv a soțului dispărut în aceste momente.

— Mă tem că ai nevoie de mărturisirea soțului tău, Millie!, îi zise acesta și se întinse spre vin, luând o gură din licoare și lăsând paharul înapoi pe masă. Procedura presupune, printre altele, că el trebuie să declare că cei spui e și adevărat. Avea să se urască pentru faptul că decisese să preia frâiele opoziției, dar adăugă: Că nu te-a atins, Millicent.

Millie înghiți în sec și roșii. Nu putea spune că se simțea foarte bine discutând astfel de aspecte alături de marchiz fie el și viitorul ei cumnat, dar ea alesese să rezolve asta cât mai curând. Toată lumea aștepta plină de interes răspunsul ei. Astfel, Millie zise rapid:

— Edward va..., apoi își aminti că nici măcar nu știa unde era Ned și dacă venise măcar după ea, considerând faptul că acesta știa pe unde apucase. La naiba cu Edward!, zise rapid, ceea ce atrase zâmbetul marchizului, alături de dezaprobarea vădită a acestuia. Tata va rezolva!, se întoarse spre Benjamin și strânse șervetul, plină de speranță. Trebuie să rezolvi asta, tată. Contele încercă să îi prindă mâinile, să îi spună că va încerca, să îi ofere asigurări, dar în ochii lui nu vedea câtuși de puțin seriozitatea. Nu-i așa, tată?

În cameră se lăsă tăcerea. Toți îl priveau acum pe Benjamin care reaiză că tot greul pica pe el, oricât de mult ar fi încercat Quentin să îl ajute. Nu se putea. Trebuia să îi frângă inima copilei lui spunându-i clar că nici nu voia să audă de asemenea prostii. Nu fu nevoie totuși să facă una ca asta; cu un pas sigur și o mutră încruntată, Ned Scott însuși, motivul tuturor neliniștilor lui Ben, se apropie de Millicent. Aceasta nu îl observă, inițial, din cauza poziției la masă. Se afla lângă Lucinda care îl avea în față pe Quentin, la stânga și la dreapta lui Ben, Hillary fiind înaintea lui Millie. Un scaun rămăsese gol. Ușa pentru a intra în sala în care familia cina era pe lateral, drept care intră sesizat exclusiv de Larry, Quentin și Benjamin. Neobservându-l și neașteptându-se să îl găsească și aici, Millie tresări în clipa în care glasul lui îi ură monoton:

— Bună și ție, soțioară dragă! Dragă familie!, făcu acesta o plecăciune înaintea comesenilor. Imediat, lăsându-și mâna să cadă în buzunar, scoase de acolo bucata de aur pe care o lăsă să cadă realmente nervos pe masă. Am venit să îți aduc asta. Cred că ai uitat-o în camera noastră din han, bineînțeles. Doar nu se poate să o fi abandonat acolo când luna aceasta ți-ai făcut bine înțelese intențiile de a deveni mireasa mea.