chiar dacă-s blestemat
singur să-mi port povara
sunt binecuvântat
știind că tu exiști
și chiar de-mi arde pieptul
când mă gândesc la tine
și inima îmi plânge
că nu poți fi a mea,
ochii-mi sunt fericiți
că te-au putut vedea
și sufletul mi-e viu
doar datorită ție
căci tu m-ai scos din beznă
din noapte, unde zăceam
și mi-ai adus lumină, tu soarele meu magic
mi-ai dat iar fericirea
cu vraja ta de foc.
YOU ARE READING
Gânduri şi praf de stele
Poetry"Creierul meu este cea mai de neînțeles mașinărie-mereu bâzâind, mormăind, înălțându-se, huruind, scufundându-se şi apoi îngropându-se în noroi. Şi pentru ce? Pentru ce toată această pasiune?" -Virginia Woolf. "E de parcă mi-ar lua creierul foc, atâ...
