când munții
te-nconjoară
de jur împrejur
și oriunde-ai privi
e verde,
când linia orizontului
nu mai e dreaptă,
ci o îmbinare
de curbe,
creste,
văi
clare
sau învelite-n ceață,
când norii
sunt atât de aproape,
încât ai impresia că, dacă te ridici pe vârfuri,
îi poți atinge,
când singurul sunet
pe care îl auzi
e cel făcut de trilurile păsărilor,
de şoaptele vântului către frunze
sau de cursul agitat al apei,
când liniștea
e un medicament
pentru sufletul obosit
şi sătul
de-aceeași viață,
atunci realizezi
că natura
n-a fost creată pentru om,
ci omul
a fost creat pentru natură.
YOU ARE READING
Gânduri şi praf de stele
Poetry"Creierul meu este cea mai de neînțeles mașinărie-mereu bâzâind, mormăind, înălțându-se, huruind, scufundându-se şi apoi îngropându-se în noroi. Şi pentru ce? Pentru ce toată această pasiune?" -Virginia Woolf. "E de parcă mi-ar lua creierul foc, atâ...
