ce mi-ai făcut?
o furtună, un uragan
o avalanșă, o ploaie, un curcubeu
ce ai fost?
cum ai reușit
să spargi lacătul
care-mi ținea ferecate
cele mai adânci, puternice și incontrolabile sentimente
atât de neîmblânzite precum fenomenele naturii
mă ard şi mă încălzesc precum flăcările
mă apasă cu greutatatea zăpezii
teama, nesiguranța, groaza
mă ridică pe aripile vântului
fericirea, atât de inocentă
atât de infantilă, și totuși atât de minunată
florile știu ce să facă atunci când ploaia le udă, își desfac petalele, eu însă, nu știu...
petalele sufletului meu
sunt prea ofilite
ca să se mai desfacă
atunci când lumina ta cade peste ele.
sunt o plantă extremă - fie prea distrusă şi uscată
fie radiez prea tare
am un parfum prea puternic
şi culori prea vibrante
atât de intense îmi sunt culorile când stropii tăi intră în contact cu mine
încât curcubeul însuși ar fi gelos.
![](https://img.wattpad.com/cover/70277508-288-k665202.jpg)
CITEȘTI
Gânduri şi praf de stele
Poetry"Creierul meu este cea mai de neînțeles mașinărie-mereu bâzâind, mormăind, înălțându-se, huruind, scufundându-se şi apoi îngropându-se în noroi. Şi pentru ce? Pentru ce toată această pasiune?" -Virginia Woolf. "E de parcă mi-ar lua creierul foc, atâ...