Planeta cu doi sori

Capitolul 5

Grupurile de copii mergeau incet prin padurea deasa. Incet se lasa intunericul. O ceata usoara plutea la distanta mica de capetele lor.

-E suficient pentru azi. Ne odihnim, iar maine vom ajunge la destinatie, a anuntat o coordonatoare.

Au fost intinsi sacii de dormit. Copii obositi au inceput sa intre pe rand in lumea viselor. Emma nu putea sa doarma. Si-a luat bgajul si a varsat continutul pe iarba. O bucata de hartie a fluturat usor. S-a uitat atenta.

- E scrisul mamei...a soptit .

A deschis scrisoarea si a citit uimita:
Iubita noastra Emma, a sosit timpul sa ne despartim pentru o vreme. Dorim sa iti spunem un lucru pe care pana azi l-am ascuns. Cand eram tineri, eu nu puteam avea copii, desi medicii nu au descoperit cauza reala. Am decis ca dorim sa infiem o fetita. Ai aparut tu in calea noastra. Preotul de la biserica ne-a spus ca te-au gasit intr-o noapte pe scarile bisericii. Nimeni nu stie cine sunt parintii tai. Noi stiam doar ca pentru noi ai fost o minune. Clara s-a nascut la cativa ani. Nu credeam ca voi putea sa avem copii, dar se pare ca ne-am inselat. Si ea este o minune. Te rugam mult sa ai grija de ea. Sunteti surori minunate. Va iubim.

Emma a clipit des printre lacrimi...Nu poate sa fie adevarat. Parintii ei dragi...ii va iubi si mai mult pentru sansa primita de la ei.

Emma s-a intins in sacul de dormit, privind la stele. Acolo undeva erau ei. Ii va astepta.

Deodata cateva luminite au inceput sa danseze in stanga ei. A intors privirea catre ele si a intis usor o mana. Luminitele s-au asezat usor pe bratul ei.

-Emma...ai venit sa ne salvezi...

Uimita a privit in jurul ei. Iar auzea acele voci.. Clar, era timpul sa se odihneasca.

****************