Planeta cu doi sori

Capitolul 7

Pasarele, mici colibri albastre sclipitoare, le aratau drumul prin pestera. Au mers mult, iar dupa o buna bucata de drum la orizont zarira lumina. Pe acolo era iesirea. In dreptul acesteia, toti s-au oprit, muti de uimire. In fata lor se vedea cat priveai cu ochii, un sat intreg de colibe din salcii, in forme de ciupercute. Pe potecile din sat se vedeau OAMENI. Toti cei din sat se oprira la randul lor cand vazura grupul de la buza pesterii. Un tanar, alaturi de o femeie in varsta, se apropiara de Emma. El intinse mana catre ea:

-Buna! Eu sunt Mike, iar ea este mama mea. Noi toti te asteptam.

-Deci, toate vocile acelea erau reale?

-Da, doar noi, cei nascuti aici, putem auzi Sclipitoarele.

-Ce sunt Sclipitoarele?

-Micile pasari colibri albastre pe care doar noi le putem auzi. Ne-au anuntat sosirea ta in urma cu 3 zile. Au puterea de a comunica telepatic cu noi.

Un cantecel colorat se auzi brusc dintr-un copac.

-Vezi? Sunt fericite ca ai ajuns. Canta de fericire si tipa ascutit cand suntem in pericol.

-Bine...Dar de unde ma cunosti?

-Oamenii au venit pe aceasta planeta acum 120 de ani, iar tu te-ai nascut aici. Cand tu aveai 2 ani, parintii tai au decis sa plecati impreuna pe Pamant, pentru a anunta ca Planeta Cu 2 Sori este locuibila si ca pot veni aici si alti Pamanteni. Nu stim ce s-a intamplat, dar nu am mai primit semnale de la parintii tai. Am crezut ca i-am pierdut. Parintii tai erau Conducatorii nostri. Tatal meu era cel mai bun prieten al tatalui tau. Cand am vazut ca parintii tai nu se mai intorc, tatal meu, fiind mana dreapta a conducatorului a preluat conducerea. Intre timp, tatal meu a murit, iar eu si mama am devenit Conducatori.

Mama lui facu un pas in fata, intanzand mana catre Emma, zambind.

-Bine ai venit acasa! Eu sunt Aisha. Impreuna cu fiul meu, am coordonat oamenii de pe aceasta planeta. Pana acum. Insa tu esti Aleasa. Tu vei fi Conducatoarea noastra. Este destinul tau. Te vom invatata tot ce trebuie sa stii.