°Nevertheless°

1

                               KYRA
    

Curtea e plină ochi de lume, persoane pe care le cunosc, dar și persoane pe care nu le-am văzut în viața mea. Papi împreună cu Vito și Matteo, frații mei, Lucas și Andréas, verii mei și mâinile   drepte ale tatei, dar și Cardan și Hades, unchii mei beau câte un pahar de whiskey în sufragerie. Mami, îmbrăcată mereu elegant făcea concurență tuturor femeilor ce treceau pragul, bea un pahar de vin împreună cu Tina, Margareta, Ilona și Vanessa, mătușile mele, în timp ce Layla, mezina familiei ascultă plictisită ultimele bârfe din mafia italiană și cea newyorkeză. Priveam lumea din jurul meu, de parcă am fi la o recepție cu ocazia vreunei licitații și nu am sărbători ziua mea de naștere, momentul în care împlinesc 21 ani, vârstă legală pentru a putea bea în America. Privesc în jur, după o căpățână blondă cu ochi albaștri, care trebuie să ajungă dintr-un moment în altul. Am atâtea emoții!

Simt o mână pe umăr, iar din instinct mă întorc rapid, dar răsuflu ușurată când văd exact persoana pe care o așteptam. Talulla, verișoara mea care mi-e la fel ca o soră. Suntem surori din alte mame. Ambele sărbătorim astăzi ziua în care împlinim 21 ani.

— Ai, Amiga! La mulți ani!

— La fel și ție, bebe!

Ne-am mai îmbrățișat odată și am pornit spre ringul de dans din curte. Privind spre poartă, mă opresc în loc. Talulla mă trage de mână, dar corpul meu refuză să se miște.

— Pe ăștia cine i-a chemat aici, spun cu un ton agresiv, de parcă imediat aș sări la gâtul cuiva.

Un trup masiv, îmbracat la costum urcă pe treptele casei mele. Ochii aceia căprui m-au țintuit în loc, deși corpul îmi ordonă să mă mișc.

— Bună seara, stimați oaspeți! Bună seara stimate sărbătorite!

— Sincer, cred că tocmai seara asta nu mai este bună deloc, s-a distrus instant.

Baron Kingston, rivalul de moarte al clanului Morran, mafia newyorkeză cu care papi se bate de ani de zile tocmai și-a arătat mutra în una dintre cele mai frumoase și importante zile pentru mine. Ar fi păcat să mint, este un bărbat superb de frumos, dar bătăliile ce se duc de ani de zile nu pot fi înlăturate doar cu o simplă prezență la o zi de naștere.

— Augusto Morran, mereu fericit să te văd. Madam Luna Morran, elegantă ca întotdeauna. Vito, Matteo! Mă bucur să vă revăd!

— Ce cauți aici, Baron? Nu e locul, nici momentul pentru o răfuială de zile mari, spune Vito, fratele meu cel mai mare și super protector.

— Eu l-am chemat, zice tata cu voce serioasă. Am câteva treburi și o ofertă  pentru Baron. Ce-ar fi să ne retragem în biroul meu?

— Cu mare placere, și acestea fiind spuse ei urcă scările spre biroul tatei.

Mă întorc nedumerită la Talulla, care habar nu avea ce tocmai se întâmplase!

— Ce coasa mea tocmai s-a întâmplat aici?

— Nu știu, dar presimt ca nu-i a bună, am zis privind către familia care se pare că era la fel de nedumerită ca mine.

— Treburile nu așteaptă pe nimeni, iar noi avem treaba de a petrece două zile frumoase de naștere.

Toata lumea bea șampanie și vin scump, femeile îmbrăcate în rochii de gală și cu cele mai sclipitoare diamante, în timp ce bărbații purtau smochinguri ce li se așezau așezau perfect pe corp. Eu eram îmbrăcată într-o rochiță Givenchy, tăiată asimetric de la coapsa stângă până la genunchiul drept, de culoare alb-argintie și cercei mici, iar la gat un chocker argintiu cu inimioară. Pantofii de la Jimmy Choo, stil cenușăreasă, cu diamante erau în picioarele mele. Machiajul era unul reușit, făcut de către cea mai bună make-up artistă din New York.