Capitolu 3

6.9K 218 5
                                    

Cobor usor scarile in spatele domnului More si ma uit dupa Alexander,nu l-am vazut de cand a plecat de langa mine.

-Mia,ce vrei sa facem cand ajungem acasa?

-Nimic,ma voi duce in camera pe care mi-o veti da si ma voi pune la somn.ii zic eu zambind fals.

-Mia,nu poti sa-ti petreci tot timpul cat vei sta la noi dormind.

-Vreti sa punem pariu?il intreb eu razand.

-Gemenii de abia asteptau sa mai vi la noi.

Ah da,gemenii teroare,Catalin si Mihai.Copii aia sunt cei mai stresanti pe care i-am vazut in toata viata mea,sunt doi draci in corpuri omeniesti.

-Nu cred ca imi va face placere sa fiu stresata.

-Mia,sa sti ca nu mai sunt asa rai,il aud pe Marius cum imi zice razand.

-Bun,nu vreau sa aflu oricum.

Nimeni nu mai zice nimic,cred ca au observat ca nu am chef de discutii de genu.

Urcam toti 4 in aceasi masina,defapt urcam toti 3 deoarece Alex deja era acolo. Privesc plictisita pe geam,ma uit la fiecare trecator care nu era prea entuziasmat ca se lasa seara,imi mut privirea spre cer si ma uit la cele cateva stele care au aparut si zambesc,erau ca niste mici licurici care au grija de noi,mereu am crezut,si inca cred asta,ca oamenii dragi noua care mor se transforma in stele si ne vegeaza somnul si visele.

Nu stiu cand am adormit,dar stiu sigur ca m-am trezit pupand pamantul.

-Ce dracu? Tu nu ai vazut ca dorm? A trebuit sa deschizi usa masinii pentru a incepe o noua poveste de dragoste intre mine si asfalt'?

Ii aud rasul micului drac si deja ini trece tot cheful de viata.

-Scuze,nu stiam ca dormi.il aud pe Catalin

-Mia,iti sangereaza fruntea,il aud pe Mihai zicand.

Marius a venit si s-a uitat indeaproape la mine,m-a luat in brate in stilul miresei si a pornit spre intrarea in frumoasa lor casa.

-Dani!il aud cum striga,defapt zbiara dupa fratele lui vitreg.

-Nu mai urla,zice el iesind din living,cand imi vede fruntea se incrunta si ii face semn sa mergem spre "cabinetul" lui.

-Ce ai facut Mia?ma intreaba el razand.

-Cata.e tot ce ii raspund

-Ouch...

Marius ma lasa pe patul alb si iese,in timp ce Dani cauta prin sertare dupa,sincer nu stiu ce cauta,dar cauta ceva,eu examinez incaperea in care ma aflam,am mai fost aici de multe ori.

-Asa,asta o sa te ajute,zice in timp ce imi da cu o alifie peste frumoasa zgarietura de pe frunte,sa te dai cu asta in fiecare seara pana iti trece buba ok?

-Si peste buba asta in care sunt cu ce dau?

-Mia,stiu ca nu iti convine chestia asta,dar nu ai de ales.

-DE CE TOTI SPUNETI ASTA!!! Am tipat cat de tare am putut.

-Pentru ca nu ai de ales,vei sta aici si nu o sa mai faci figuri ca un copil de 5 ani caruia nu-i plac legumele la cina ai inteles?ii aud vocea autoritara a doamnei More.

-Buna, si mie imi pare bine sa te vad Amanda.ii zic femeii care ma priveste ca deobicei cu dispret.

Nu stiu ce are femeia asta cu mine,cred ca nu ii convine ca baietii nu au placut-o de cand a intrat in familia lor si da vina pe mine.

-Ai inteles?ma intreaba de parca nu a auzit ce am spus.

-Si daca nu vreau? Daca eu vreau sa fac in continuare figuri? Aduceti-mi un marker sa desenez cercuri,patrate,romburi,si tot felul de figuri geometrice.

-Esti exact ca un copil mic,nici nu imi mai bat capul cu tine. Nici nu stiu cum de ai ajuns tu pana aici.

-Asta e,fiecare avem metodele noastre.

Dupa ce am spus ultimul cuvant in privirea ei am vazut un licar care semana a ura s-a intors pe calcaie si a plecat.

-Frumos....Te certi cu mama,vezi sa incui usa cand te duci la culcare sa nu vina sa-ti puna perna pe fata.il aud pe Dani cum rade.

-Ar fi valabil si pentru ea,nu vrem sa ne trezim cu vreun cadavru pe aici.

-Eu am plecat sus Ana e bolnava.imi zice in timp ce se indreapta spre usa.

-De ce i-ai pus numele Ana?il intreb din pura curiozitate.

-Ana e un nume frumos,daca nu erai tu probabil ar fi chemat-o Sofia,si e un nume foarte comun si nu vreau.

-Sti ca si Ana e cam comun,nu?

-Da,dar numai o singura Ana mi-a salvat sotia insarcinata de la moarte.imi raspunde si pleaca.

Ma dau jos de pe pat si ies caut cu privirea persoane cunoscute dar nu vad pe nimeni.Unde dracu a disparut asa repede?

Ma indrept spre scarile uriase si incep sa le urc pana la mansarda unde stateam cu totii inainte,se pare ca nu le placea cum era amenajata si au transformat-o in sala de sport.

-Iti place? O aud pe femeia pe care nu o suport de nici un fel.

-Tu ai facut asta?

-Da.

Ma ridic de jos si trec pe langa ea,cobor la etajul 1 si caut usa,usa cu fluturasi.

Se pare ca si asta a schimbat-o,cand deschid usa nu sunt uimita,scarba a schimbat si camera asta.

Camera in care obijnuiam sa imi petrec vacantele impreuna cu baietii.....

O lacrima mi se prelinge pe obraz si zambesc cand imaginea mea si a lui Alex in patul din fata mea cand eram mici si dormeam ca niste ursi uriasi,sau cand el si Marius se certau pentru masinuta si ca au ascuns telecomanda iar eu am luat-o si am inceput sa ma joc.

-Hei,aud vocea domnului More.

-Hei....ii raspund incercand sa-mi tin lacrimile in frau.

-Ti-e dor de vremurile alea nu?

-Da,dar cel mai dor imi e de Alex...Alex cel dragut,nu Alex cel de acum.

-Inca mai esti indragostita de el?

-Nici nu va dati seama.

-Stiam eu ca era ceva intre tine si el.

-Nu era nimic, ii zic putin trista

-Ba mereu a fost o scanteie care se pare ca nu s-a stins,numai ca Alex nu mai arata asta,iar tu preferi sa ascunzi.

Cand auzim usa cum se deschide,automat ne intoarcem amandoi spre usa. Un Alexander foarte nervos statea acolo si ma privea.

-Se pare ca aveam un spion.

-Cine?intreaba Luciano More

-Soferul care ne-a adus acasa,e cel care a vrut sa o elimine pe Ana-Maria din joc....

-Ce joc?intreb eu confuza dar am mai auzit chestia asta.

-Mafie angelo....Tu ai un rol destul de important in mafia asta,esti capul celor mai bune planuri,de asta toti vor o colaborare cu M.V.,sa ghicesc nici M.V. nu sti ce inseamna nu?

Dau din cap afirmativ si zambesc inocent de parca nu as vrea sa se supere,el imi zambeste parca ne mai fiind asa suparat.

-Mia Vladimir,zice dl. More,eu te las poate esti obosita,ne vedem la cina.ma pupa pe frunte si isi ocoleste fiul care statea in mijlocul usii.

Ma indrept cu pasi marunti spre el,ma ridic pe varfuri si de abia ii ating buzele.

-Imi pare rau,vroiam sa-mi amintesc cum se simt.

La media esta Ana fiica lui Daniel/Dani.
Imi pare rau ca am postat si tarziu si putin dar am fost ocupata cu invatatul sa-mi iau note bune ca sa nu ma chinui la sfarsit :) va multumesc celor care imi cititi povestea si care vor vrea sa-mi lase cateva pareri despre poveste. Va iubesc muraturilor ❤

:))

Hurt me again.Where stories live. Discover now