Hurt me again.

Capitolul 11

Marius incepe sa urle ca are sclipici in ochi si restul rad,gemenii o luasera la fuga asa ca imi venise o idee geniala:
-Hai sa jucam baba oarba!strig razand si fugind.
-O sa vin dupa tine si cand te prind iti arunc si tie cacat dinasta in ochi cretina mica ce esti!ma ameninta Marius stergandu-se la ochi.
Cand sa o iau la fuga,unul dintre angajatii Domnului More a intrat panicat inauntru.
-Giovanni,ce s-a intamplat?il intreaba Alex ridicandu-se.
-Au zis ca daca nu o dam pe domnisoara Vladimir ne vor omora.
Toti taceau,iar eu eram inghetata,nu imi puteam da seama ce ar trebui sa fac,nimeni nu mai zicea nimic,gemenii stateau pe scara in spatele meu uitandu-se la Giovanni cu frica,iar atunci am stiu ce trebuie sa fac.
Am iesit in fuga pe langa barbatul care se presupunea sa nu-i fie frica de nimic si am luat-o la fuga,in drum pre usa am luat cheile unei masini si am avut grija sa stiu de la ce masina sunt si stiam unde se afla.
-Ma vreti? Prindeti-ma!am tipat in momentul in care am iesit din casa indraptandu-ma spre masina,iar focuri de arma au inceput sa se auda.
Stiam ca iar reactionez din impuls,dar asa ii salvam pe toti,iar ma voi plimba prin toata lumea,de data asta nu din cauza lui.
M-am urcat in masina,am pornit-o si am demarat. Poarta era inchisa asa ca am bagat-o in viteza si am iesit prin ea,m-am uitat in oglinda si a- vazut 6 masini in spatele meu.
Dupa un sfert de ora,in care am facut slalom printre masini am scapat de ei. Am intrat intr-un gand si am lasat masina acolo si am inceput sa merg pe jos.
Am mers ce am mers si am pornit spre casa unui mafiot care avea sa-mi faca o favoare dupa ce l-am ajutat cu un transport de droguri si arme.
Cand am ajuns si portarul m-a vazut a ramas putin socat,am trecut pe langa el si am intrat in casa.
-Fabrizio,am nevoie de tine!am urlat si dintr-o data m-a bufnit un ras nebun cand m-am gandit ca felul in care l-am strigat a sunat a replica din Pokemon.
-Mia Vladimir,se pare ca nu multi iti vor capul.imi zice zambind cald.
Fabrizio Balotell era unul din mafiotii pe care ii ajutam de buna voie pentru ca stiam ca daca era ceva puteam avea incredere in el.
-Am nevoie de bani,m-au gasit la familia More si ii amenintau ca ii vor omora daca nu ma predau,asa ca am fugit,stiu,stiu,iar fug de probleme,dar si tu sti la fel de bine ca mine ca nu pot indrepta arma spre o persoana.
-Unde vrei sa ajungi micuta mea raza de soare?imi zice sarutandu-mi crestetul.
Uram cel mai tare,pe langa faptul ca Alex nu mai era Alex al meu,ca toti mafiotii din alinata noastra ma tratau ca pe un copil.
-Romania!am zis simtind un junghi in inima.
-Te intorci de unde ai plecat?ma intreaba zambind.
-Da!ii raspund hotarata.
Dupa ce mi-a dat destui bani si practic m-a aruncat in avionul lui personal,am decolat spre Romania.
-Casa dulce casa,ferea ca vin.am soptit uitandu-ma pe geam.
Intr-un final am simtit cum mi se inchide centura de siguranta si nu am bagat in seama zdruncinaturile cand avionul a aterizat.
-Pana aici ati platit domnisoara.il aud pe Fabrizio.
Am deschis usor ochii si i-am zambit,m-a pupat pe frunte ca un tata si mi-a desfacut centura.
-Multumesc prietene.ii zic zambindu-i cald.
-Daca iei legatura cu tatal tau spune-i ca il salut si s-a descurcat foarte bine cu tine.imi zice ambind.
-Fabri,ce sunteti tu si tata?il intreb curioasa.
A zambit trist si si-a mutat privirea de la mine.
-Verisori vitregi,daca exista asa ceva.imi zice razand.
Am ramas putin socata pentru ca se compotau strict ca niste mafioti dintr-un grup nu ca si rude cum se comporta cu Domnul More.
-Adica esti cum ar veni verisorul meu de gradu 2,sau ceva de genu?
-Cam asa ceva micuta Vladimir.
Am coborat din avion si plecat spre oras,ma simteam ciudat sa fiu din nou aici,dar uite-ma aici,mergand spre un taxi.
I-am dat adresa taximetristului si cum doamne iarta-ma sa am norocul asta ca taximetristul era un guraliv,nu credeam ca exista o persoana care sa vorbeasca atat de mult,credeam ca o sa-mi explodeze capul. Eu vorbeam mult cand ma apuca,dar nu credeam ca e atat de stresant,imi venea sa-i rup gatul.
-Am ajuns domnisoara.
I-am aruncat bani si am iesit din masina de parca acolo ma sufocam.
Si dintr-o data imi parea rau ca am fugit asa repede,nu apucasem sa-mi iau nici macar mp3-ul.
Am pasit spre usa pe care o data intram zi si noapte fara ca cineva sa fie deranjat de prezenta mea,acum nu stiu cat de deranjat va fi.
Am ridicat mana ezitand,dar pana la urma ce poate fi atat de rau,sunt fiica unuia dintre cei mai mari mafioti,nimic nu ma poate dobora,sper.
Am apasat micutul buton rosu si am asteptat sa mi se deschida usa.
Cand s-a deschis,persoana din fata mea era de nerecunoscut.
-Buna.ii zic cu o voce mica uitandu-ma in jos.
-Hei,ce s-a intamplat?il aud intreband.
-Am.....am nevoie de ajutor si de un loc unde sa stau.ii raspund legandu-ma ca un copil ce facuse ceva rau.
-Intra.imi zice facandu-mi loc sa intru in casa.
-Multumesc.ii raspund si ii sar in brate.
Iulian,cel mai bun prieten al meu din copilarie ma tinea strans in brate si ma mangaia pe spate in timp ce eu plangeam,nu stiu motivul pentru care plangeam si eram confuza.
-Gata micuto,sunt aici,nu mai plange.
-Sunt un copil,au dreptate. Sunt exact ca un copil care face toate prostiile fara sa se gandeasca de 2 ori.ii zic plangand,culmea,ca un copil.
-Hai pisico,o sa fim bine,iti promit!il aud cum imi sopteste.
Ma cuibaresc mai bine in bratele lui si zambesc,mi-era dor de asta.
-Ce ar fi sa mergem sa stam in canapea nu in usa?il aud chicotind.
-Spre canapea!tip si iau postura lu Superman si fug acolo.
Da,se pare ca sunt doar un copil.
Aia e..... capitolul 11 e gata.... sper sa va placa :) La media Iuli