Hurt me again.

Capitolul 14

Tot ce vedeam in jurul meu parea ireal,mobila avea o stralucire aparte,persoanele din fata mea aveau o aura ciudata,stateau aplecate deasupra unei persoane.
Mi-am intors capul spre sursa de provenienta al unui scancet,si acolo l-am zarit pe Alex intr-o aura gri stand in genunchi plangand si uitandu-se in gol,iar atunci mi-am amintit tot.
Eu eram pe patul acela,nu vroiam sa plec, inca,trebuie sa-mi indeplinesc visele.
Am inchis strans ochii si m-am concentrat sa ma trezesc,cand am deschis ochii i-am vazut pe toti deasupra mea si am tras o gura mare de aer.In momentul urmator toti s-au dat din jurul meu,si m-am ridicat in fund simtind durerea circulandu-mi prin corp.
-Stai inapoi jos!il aud pe unul din doctori vorbind.
Am incercat sa scot doua vorbe dar simteam ca nu am energia necesara.
Ma uitam in ochii lui,iar el in ochii mei,s-a ridicat ca un vartej de pe jos si a venit langa mine.
-Stai jos angelo.imi zice tinand o mana pe umarul meu si una pe spate lasandu-ma pe spate.
M-a pupat pe frunte si s-a indepartat fiind tras de un doctor,spunandu-i sa se duca sa se odihneasca si ca il va chema dupa ce imi mai fac un rand de analize pentru a se asigura ca sunt bine.
Nici bine nu au ajuns la usa ca s-a deschis, trantindu-se de perete si pe ea intrand un Iuli disperat urmat de parintii mei care se uitau la mine cu o urma de usurare ca sunt vie.
-Ar trebui sa ii mai facem un set de analize,asa ca va rog sa iesiti,va voi anunta eu cand veti putea veni sa o vedeti.ii anunta doctorul prizandu-l de mana pe Iuli si impingandu-l pe Alex sa iasa din camera.
Ma uitam pierdute prin camera si nu vroiam sa ma gandesc la ce o sa urmeze.
~Alexander~
Ma simteam asa de liber si linistit,ma simteam de parca o piatra mi se luase de pe suflet,micutul meu inger era treaza,ma privise in ochi.
-Doamne ajuta!a strigat doamna Cristina dupa ce si-a revenit din soc.Credeam ca nu o sa se mai trezeasca!zice incepang din nou sa planga,dar de data asta lacrimile fiind de fericire.
Ma uitam zambind la toti care pareau mai linistiti,prietenul Mariei era cu zambetul pe buze uitandu-se la Raluca.
M-am asezat mai confortabil in fotoliu si am inchis ochii putin. Sau asta am sperat,deoarece am adormit instant.
~Mia~
Stau cred ca de un sfert de ora cu doctori bagandu-mi lumina aia cretina in ochi,altul luandu-mi pulsul,altul enervandu-ma cu intrebari despre cum ma simt si ce simt mai exact.
-Iesiti acum!urlu nervoasa pana la urma.
Toti s-au uitat panicati unu la altul inafara de doctorul nostru care era obisnuit cu iesirile mele luandu-i pe toti dupa el cand pleaca.
Raman uitandu-ma pe tavan si imi dau seama ca ar fi trebuit sa-l pun macar sa ii spuna idiotului de Iuli sa vina sa vorbim.
~Iuli~
Stateam si ma uitam la chipul femeii care statea in fata mea,era asa frumoasa,nu-mi venea sa cred ca Mia si ea erau rude,nu au nici macar un lucru in comun.
Era superba,mai superba decat orice alta fiinta.
Cand isi intoarce privirea spre mine ii zambesc si ea imi raspunde la zambet. Imi intorc capul si il vad pe dobitocul care-mi ranea,voluntar sau nu,pitica.
<Flasback>
-Iuli.ii aud vocea stinsa a micutei care statea in fata mea.
Ma uitam socat la ea,parea asa obosita si plansa. Mi-am deschis bratele si a sarit imediat la mine in brate incepand sa planga atat de tare incat sughiturile ii scuturau corpul micut si fragil.
-Shhh micuto,sunt aici,cine a indraznit sa te supere?o intreb sarutandu-i parul.
Am strans-o putin mai tare in brate si i-am simtit toate oasele. Am indepartat-o putin de mine ca sa ma pot uita la fata ei.
-De cat timp nu ai mai mancat?o intreb autoritar.
Se uita la mine ca un copil prost si dupa un moment de gandire da din umeri,cuibarindu-se inapoi in bratele mele.
-Cine ti-a facut asta?o intreb de data asta mai nervos.
-Un el.imi raspunde cu voce stinsa.
-Mergem sa-i facem operatii estetice?o intreb zambind.
-Nu.
-Uau,asta e ceva,sa nu vrei tu sa pocnesti pe cineva e cam ciudat,inseamna ca ai patit ceva si mai neobisnuit,te-ai indragostit!
-Da,si rau de tot.
-Tot ii spargem fata,de placere!
-Bine!zice ridicand capul din pieptul meu razand.
<Endflashback>
Am zambit si m-am ridicat de pe canapea,m-am apropiat de fotoliu si mare palma ce i-am lipit peste ceafa.
S-a uitat putin socat la mine,iar eu i-am zambit diabolic.
~Mia~
Imi tarsaiam picioarele pe hol si speram sa ajung cat mai repede la bucatarie din cauza razboiului ce se dadea din mine.
Am auzit tipatul lui Nova si am grabit pasul,chiar daca tot corpu ma durea trebuia sa aflu ce se intampla acolo.
Cand am intrat in living toti erau de o parte si de alta a incaperii,Iuli era in stanga,iar Alex in dreapta,ma uitam la ei oripilata si de cum aratau.
- Nu-mi vine sa cred cand de batuti in cap sunteti amandoi,daca Mia v-ar vedea acum ar fi foarte suparata!urla Nova destul de tare.Iulian,se intoarce cu fata spre el,de ce mama dracu te-ai luat la bataie cu el?il intreaba vena de pe gat devenind proeminenta.
-Am vrut sa simta si el durere,nici nu sti cate nopti am stat sa o tin in brate,sa-i sterg lacrimile,sa am grija de ea sa nu faca tot felul de cacaturi care sa-i distruga viata,nici nu ai idee prin ce a trecut.
-Crezi ca eu nu am suferit cand a plecat? Crezi ca mie nu mi se rupea sufletul cand stiam ca ea fuge de mine?il aud pe Alex tipand.
-Esti un bou!ii spune calm prietenul meu cel mai bun.
Am chicotit cand l-am auzit,dar imediat am regretat deoarece doctorul cand m-a vazut mi-a aruncat o privirea nu prea draguta de credeam ca o sa mor daca se mai uita mult la mine.
I-am zambit si i-am aratat spre stomac,toti se uitau nervosi la mine asa ca am lasat capul in jos ca un catel plouat.
Am simtit cum doua brate puternice se strang in jurul meu si am gemut de durere,am ridicat capul si am dat peste ochii stralucitori ai frumosului mafiot care mi-a distrus viata,iar eu il primesc incontinuu inapoi in ea.
Mda...Pana aici a fost si capitolul aceste,scuzati-mi greselile. Nu am avut idei pentru capitolul acesta.... Promit ca urmatorul va fi mai bun :)