𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴

2. O inimă zdrobită

        Încolăcise mânuțele între micile preluțe sidefate și își strânse degetele înguste deasupra lor.

        Nu înțelegea de ce tata nu o mai duse la grădiniță. Auzise că educatoarea îi făcuse câteva vizite, însă Antonew nu fusese prea bucuros.

        Îi era atât de dor de mama ei! Mama nu ar fi tratat-o așa. Crezuse că tata o iubise, toate semnele îi arătaseră asta, dar acum... se simțea atât de singură!

         Atunci când o pierduse pe mama de fapt îl pierduse și pe tata. Chiar dacă fizic, tatăl ei nu era într-o cutie sub pământ, era între patru pereți închiși în gânduri și abandonându-se băuturii.

        Afacerea lui mergea toată pe râpă în stilul lui de a trata acest subiect. Încă nu pierduse totul dar nici mult nu mai avea.

        Merse șontâc-șontâc către bucătărie. Bucătăria care odată fusese a mamei sale, acum era locul unde tata se retrăgea cu sticla la gură.

        Deschise frigiderul conștientă cât de furios va fi tata dacă nu va avea o farfurie pe masă când vine de la firmă.

        Frigiderul era pe jumate plin cu sticlele de alcool. Îi veni un impuls de a le sparge pe toate în speranța că așa nu se va mai apuca iarăși de acest morav, dar știa că e în zadar. Își dorea să mai fie ceva din tata ca la început, însă el nu mai era același om, omul iubitor și grijuliu se transforma-se într-o bestie pe două picioare care răcnea la ea din orice poziție doar pentru a obține ceea ce voia el.

        Nu era corect! Măcar dacă nu s-ar purta așa cu ea... !

        Luase câteva pulpe de pui, care rămaseră de ieri și le puse în cuptorul cu microunde, apoi trase sacul de cartofi din cămara micuță și se apucase să-i curețe.

    Luă în mâna micuță cartoful și încercă să îl decojească cum o mai făcuse de trei ori până atunci. Primul cartof nu ieșise prea favorabil, plus că îi lăsase și o tăietura pe deget. Ceilalți cartofi fuseseră curățați aproape la perfecție.

        Dacă nu ai fi văzut-o pe copilă ai fi zis că sunt curățați chiar de o femeie în toată firea.
După ce îi scoase din tigaie îi puse în două farfurii , ea mâncă cu viteza luminii și porția mai mare aștepta să fie mâncată de tata.

        În scurt timp auzi mașina cum parchează în garaj. Casa lor era foarte mare, însă acum, fără mama, nu prea mai dădea importanță unui asemenea lucru.

        Cheile se învârtiră în broască și tata intrase ca un uragan trântind ușa după el.

– Unde e mâncarea?! tună acesta în direcția fetiței.

        Nu o bătuse niciodată, exceptând cele două palme peste față care și așa nu fuseseră dureroase. Nu avea motiv să se teamă că ar face-o acum.

– E pe masă, tati.

        Omul se puse pe scaun și mâncase din cinci înghițituri totul.

– Tati? îndrăzni micuța.

        Așteptă să vadă dacă o auzise. Nici o mișcare din partea interlocutorului ei.

– Ai muțit?! o asaltă taică-său scuturându-și violent sticla de whiskey.

        Charlotte nu mai era așa de sigură că tata nu ar lovi-o.

– Eu ..mă întrebam ...am ...nu mai avem lapte. Poți să... să cumperi? glasul îi tremura ca varga.

        Așteptă răspunsul cu inima în dinți.