My psycho girl

Capitolul 40

Pov. Sarah

Am ajuns în Moscova și mă plimb cu Igor prin malluri, când am plecat ultima dată, mi-am luat toate hainele cu mine. Mă uit absentă printre rafturi, cât timp "iubitul" meu vorbește la telefon.

Igor:Îți place ceva?
Sarah:Nu prea...
Igor:Atunci hai să mâncăm și îți comanzi acasă online.

Mă ia de mână și intrăm într-un restaurant de unde comandăm câte ceva.

Sarah:De ce am venit aici?
Igor:Să mâncăm?
Sarah:În Rusia, puteam sta în L.A.
Igor:Nu prea mai pot sta acolo, am niște probleme cu un prieten mai vechi.
Sarah:Cu Nick?
Igor:Mda... Oricum schimbă subiectul, nu îmi place.
Sarah:Și mai ai vreun motiv? Întreb suspicioasă.
Igor:Să spunem că în perioada în care ai fost plecată am aranjat câteva lucruri.
Sarah:Cum ar fi.
Igor:Nunta nostră și nu face scandal aici.
Sarah:Mă abțin cu greu, să ști.

Mă uit în gol, dacă mă căsătoresc cu bărbatul acesta, toată viața mea se va nărui. Trebuie să împiedic asta, dar mâinile îmi sunt legate.

Igor:Nu a fost decizia mea.
Sarah:La început, dar acum îți convine.
De ce ți-ai dori o fată care habar nu are de lumea în care trăiești tu. Tu și tatăl tău puteați alege pe oricine altcineva.
Igor:Dar eu te-am vrut pe tine.
Sarah:Iar eu ne te mai vreau, dacă nu a fost destul de clară intenția mea.
Igor:Dragostea nu există aici, eventual te vei obișnui cu noua ta viața, doamnă Delikovs.
Sarah:Te urăsc.
Igor:Acum,dar lucrurile se vor schimba.

Nu am mai putut lua nici măcar o înghițitură, m-am ridicat de la masă și am pornit spre parcare unde ne aștepta o mașină, nici el nu a stat mult pe gânduri, a plătit și a venit după mine.
Când am ajuns la nouă mea locuință am intrat în casă și am urcat direct spre fosta mea cameră care era neatinsă. Am încuiat ușa și m-am așezat pe marginea patului.

Igor:Deschide ușa, vreau să vorbim.
Sarah:Nu am ce să vorbesc cu tine!
Igor:Acum te comporți ca un copil.
Sarah:Sunt unul, dacă nu ai uitat?!
Igor:Vorbesc serios, deschide că îmi pierd răbdarea.

Liniștea se așterne peste noi și în câteva minute, bărbatul a deschis ușa.

Igor:Dacă mai închizi ușă cu cheia, dau jos toate ialele din casă, clar? Și acum vreau să ști că de mâine vei avea un program bine stabilit.
Sarah:Program, despre ce vorbești acolo?
Igor:Asistenta ta ți-l va prezenta în amănunt, o vei cunoște puțin mai târziu. Eu trebuie să plec.
Sarah:Ce program, nenorocitule?! Strig după el, dar deja a dispărut.

Mă simt pierdută, nu vreau să fiu soția lui sau să fac parte din familia lui și nu știu cum să rezolv situația. Până când voi găsi o cale de scăpare, trebuie să mă comport normal. Nu îmi permit să fiu slabă în astfel de momente, să stau în cameră și să plâng. Merg în living și mă așez pe canapea. O menajeră se apropie de mine.

Ea:Bună ziua, doriți ceva doamnă?
Sarah:Unde e Vlada?
Ea:Nu mai lucrează în casă.
Sarah:De ce?
Ea:În intră sunt doar femei și domnul Igor, pentru protecția dumneavoastră.
Asta dacă nu invită pe cineva.
Sarah:Unde a plecat?
Ea:Nu știu, doamnă.

Ce mincinoasă, spun pentru mine și o rog să îmi aducă un ceai. Se grăbește spre bucătărie, iar eu mă uit spre ușa de la intrare de parcă aștept pe cineva.

Sarah:Mulțumesc pentru ceai, am auzit ceva de o asistentă?
Ea:Da, a ajuns, doriți să o întâlniți acum sau mai târziu?
Sarah:Acum.

Aproape că îmi terminasem ceaiul când a apărut o femeie pe la 40 de ani, îmbrăcată office cu o servită în mână.
Menajera îi șoptește ceva, iar femeia se apropie de mine spunând că este încântată să mă cunoască.
Mă ridic și dau mâna cu ea.