My psycho girl

Capitolul 6

Pov. Alec

Ies din cameră destul de satisfăcut, intru în biroul meu și îmi aprind o țigară, trag cu poftă din ea și o chem pe Lucy.

Lucy:Da stăpâne.
Alec:Du-te și ai grijă de Sarah, o să vină cineva să o ia, câștig foarte mulți bani pe ea fiindcă e fiica lui Hiarm.
Lucy:Da domnule.
Alec:Dacă vine soția mea aici să îi spui că nu sunt aici.
Lucy:Da domnule.

Îmi pun și un pahar de whiskey, peste o săptămână vine prietenul meu cu alte prospături, să văd ce îmi aleg, cred că scap de ea până atunci. Telefonul meu începe să sune, e chiar Mira, soția mea.

Alec:Alo? Mira? Ce faci iubirea mea?
Mira:Unde ești? Andy întreabă de tine.
Alec:Sunt la birou, o să ajung în treizeci de minute. Vreau să vorbesc cu fiul meu, e lângă tine?
Mira:Da. Hai Andy, vorbește cu tati.
Andy:Tlati, când vli aclasă? Îmi e tor de tline!
Alec:Vin imediat și ne jucăm, da?
Andy:Ine tatli. Te iublesc.
Alec:Și eu vă iubesc.
Mira:Te aștept iubitule.
Alec:Da draga mea, ajung cât de repede pot.

Lucy:Stăpâne!!!!! Veniți repede!!!
Alec:Ce e Lucy? Sarah!!!!!

Intru in baie și o văd pe Sarah scufundată în apa din cadă care e plină de sânge. Merg spre ea și o scot din cadă.

Alec:Sună la spital!!! Ce mai stai.
Lucy:Imediat.

Îi înfășur trupul într-un prosop și încerc să o trezesc, dacă moare pierd banii pe care mi dă Drako și cei cu care am pus-o pe picioare!!!
O iau în brațe și merg cu ea spre lift, ajung jos și văd salvarea care doar ce a oprit.

Pov. Sarah

Deschid ochii și văd că sunt pe o câmpie întinsă, iarba e verde, iar florile de mac o împânzesc. E superb, un râu o traversează, prin apa cristalină se pot vedea peștișorii multicolori, pe cer sunt doar nori albi și pufoși, în spatele meu pot vedea un copac cu flori rozalii și un leagăn, mă așez pe el și mă bucur de peisajul superb, dar încă nu îmi pot da seama unde sunt, observ că sunt îmbrăcată cu o rochiță albă, părul meu lung e împletit, având flori prinse în el, picioarele mele se bucură de atingerea fină a ierbii. O mână îmi atinge umărul, mă întorc și o văd pe mama, e îmbrăcată cu o rochie lungă albă și are părul desprins.

Sarah:Mamă?
Mama:Scumpa mea, ce cauți tu aici?
Sarah:Nu îmi amintesc.

Mama întinde mâna și îmi mângâie obrazul, parcă dintr-o dată toate amintirile și toată durerea a revenit.

Mama:Tu nu ai ce cauta aici? De ce ai vrut să îți iei viața?
Sarah:Mi-e așa dor de tine, iar acolo, nu mai am pe nimeni, tata m-a dat pentru un pariu, fratele meu a plecat, cu prietenii mei nu am mai vorbit, iar bărbatul ăsta, Alec, e un monstru, nici nu îți închipui ce mi-a făcut.
Mama:Știu, dar tu trebuie să lupți pentru viața ta, nu să te dai bătută. Îți promit că într-o zi vei fi fericită și vei uita de toate astea.
Sarah:Dar vreau să rămân cu tine.
Mama:Oricât mi-aș dori să te am aproape, trebuie să te întorci acolo.
Sarah:Bine, să ști că te iubesc!
Mama:Și eu te iubesc, fata mea frumoasă.

Mă ridic de pe leagăn și mă uit nedumerită, cum ar trebui să mă întorc? Mă uit la mama, dar a dispărut, în locul ei a rămas copacul din care iese o lumină albă, merg spre el, până când sunt învăluită cu totul de ea.

Mă ridic repede și văd că sunt într-o salvare.

Dr:Domnișoară, deschideți ochii, să nu îi închideți.
Sarah:Iham.

Salvarea se oprește, sunt coborâtă din ea pe o targă și dusă în spital. Îl văd și pe Alec care aleargă după noi. Ajungem într-un salon de spital și o asistentă îmi injectează ceva în vene.