My psycho girl

Capitolul 28

Pov. Sarah

Sarah:Vrei un pahar cu suc?
Maria:De care?
Sarah:Portocale, e preferatul meu, beau în fiecare dimineață.
Maria:În fiecare dimineață...
Sarah:Ce?
Maria:Da, vreau.

Torn două pahare cu suc și mă așez la masă pentru micul dejun.

Maria:Și tu locuiești aici, adică de când te-ai născut?
Sarah:Nu, de câteva săptămâni, am vanit din L.A, dar tu?
Maria:Eu sunt din Rusia.
Sarah:Super, cunosc și eu un rus, acum doi.
Maria:Familia ta unde e?
Sarah:In L.A.
Maria:Deci ești singură.
Sarah:Putem spune și așa, dar acum că ești și tu aici nu mai sunt.

Maria zâmbește.

Sarah:Și ce vrei să facem astăzi, poate niște cumpărături sau..
Maria:Putem privi un film la cinematograf, dacă vrei..
Sarah:Sigur orice.
Maria:Cred că îți sună telefonul.
Sarah:Ai dreptate, stai puțin, tu mâncaă.

Îmi iau telefonul și ies afară, oricum la ora asta e pustiu.

Sarah:Alo, cine este?
Igor:Bună Sarah...
Sarah:Știam eu că nu e bine să îmi păstrez numărul.
Igor:Unde ești? Îmi lipsești..
Nick:Mai taci, Sarah! Întoarcete, te rog.
Iza:Bă, mergeți de mă căutați afară. Sarah, scumpo, ce faci?
Sarah:Iza, îmi e așa dor de tine.
Iza:Și mie, îmi lipsește prezența ta, umorul tău, zâmbetul tău, de ce m-ai lăsat?
Sarah:Nu, nu v-am lăsat, nici pe tine, nici pe fete, doar că am avut nevoie de o pauză, una mai lungă.
Iza:Te înțeleg, sincer și eu aș vrea una, dar de când cu..
Sarah:Cu ce, Iz, ce ai?
Iza:De când cu moartea Luisei, sunt mult mai ocupată.
Sarah:Ce? Nu se poate, cum?!
Iza:Voi două aveați misiunea aia în Paris, tu ai plecat, iar a a refuzat să se întoarcă din Franța până nu termină misiunea, m-am dus personal după ea, dar a fost prea târziu.
Sarah:E numai vina mea, trebuia să mă gândesc, am fost o egoistă să vă las singuri.
Igor:Nu e așa, nu aveai cum să ști.
Sarah:Igor, spune-mi sincer, ști unde sunt?
Igor:Sarah...
Sarah:Te rog.
Igor:Da știu.
Nick:Ce? Unde e? Nenorocitule!!! Te omor!!!! Sarah!!! Mă auzi îl omor, de unde ști unde e?!
Igor:Inelul și cardul meu, de fapt al nostru, fiindcă încă e logodnica mea!
Sarah:Închide, nu mai vreau să aud nimic.
Iza:Pa...

Mă preling pe peretele casei precum picăturile de ploaie ce alunecă stinghere pe ferestre, în interiorul meu se dă o luptă, ca o furtună, un amalgam de sentimente îmi brăzdează trupul făcându-l să tremure de nervi și puțină frică, frica că îi voi pierde pe toți fără ca măcar să mă fi bucurat de ei.
Luisa, recunosc că nu era cea mai bună prietenă a mea, dar totuși, țineam la ea mult, eram o echipă, ele m-au print când toți m-au dat afară, iar acum, din vina mea e moartă.

Mă ridic ca un fulger și intru în casă, îmi caut o ținută sobră și merg să îmi fac un duș. Merg acasă.

Maria:Sarah?! Sarah ce se întâmplă?
Sarah:Am puțină treabă, mă întorc deseară, are Carlos grijă de tine. CARLOS!!!!
Carlos:Da?
Sarah:Dă-mi cheile de la mașina ta, ai grijă de Maria, eu am treabă.
Carlos:Unde te... Am înțeles.

Iau cheile și telefonul și mă urc la volan, bag piciorul în accelerație și las un nor de praf în urma mea.

Sarah:Igor ești singur?
Igor:Da.
Sarah:Vin in Los Angeles, ne vedem la Cafeneaua din centru la ora 20:45, singuri.
Igor:Bine, ai transport, vorbesc eu cu Mason, un elicopter e bun? Tata a plecat cu avionul meu.
Sarah:E perfect, să fie clar, asta rămâne între noi.
Igor:Bine.

Depășesc la limită mașina din fața mea și încetinesc, gândurile nu trebuie să îmi întunece mintea, nu îmi permit să fac un accident din prostie.

Îmi bag cheile în buzunar și îmi ascund mai bine pistolul în spatele pantalonilor și mă urc în elicopter, ne ridicăm în aer,iar mie mi se face brusc rău de la imaginea din fața mea, știam eu că nu trebuie să plec pe stomacul gol.

Sarah:Mi-e rău.
X:Doamnă Delikovs, ce să fac? Vreți o pastilă.
Sarah:Nu. O să îmi închid ochii și aștept să ajungem.
X:Nu, nu, o să vă vină amețeală de la înălțime.
Sarah:Ok, ai o pungă pe aici?
X:În stânga scaunului.
Sarah:Ciudat, eu nu am rău de avion sau frică de înălțime, dar acum...
X:E normal la primul zbor cu elicopterul.
Sarah:Cine ți-a spus că a fost primul, în prima zi de liceu am venit cu elicopterul de la Miami.
X:Atunci nu îmi pot explica.

Elicopterul aterizează, iar eu mă simt mai ușurată ca niciodată.
X:Doamnă, aceasta este mașina dumneavoastră, v-a trimis-o domnul Igor.
Sarah:Am înțeles. Cheile?
X:Poftim.
Sarah:La ora 4 dimineața să fi aici, mă duci înapoi, repet, nu va ști nimeni mai puțin eu și Igor, clar?
X:Da.

Mă urc în mașină și pornesc spre florăria preferată a mamei, când trăia își cumpăra în fiecare săptămână un buchet mare de flori de aici.

Sarah:Bună ziua, ce mai faci faci Margaret?
Margaret:Sarah, mă bucur să te văd, ce mare te-ai făcut!

Bătrâna vine spre mine și mă primește în îmbrățișarea ei caldă, ca de obicei parfumul ei dulce mă învăluie.

Margaret:Ce vrei să îți dau?
Sarah:Două buchete mari cu trandafiri. Cele mai frumoase pe care le ai.
Margaret :Să fie ca de obicei?
Sarah:Nu, unul vreau să fie roșu.
Margaret:Ce s-a întâmplat, tu cumpărai unul singur alb...
Sarah:Preietena mea, a murit recent.
Margaret:Clara?!
Sarah:Nu, nu, ea e bine, Luisa.
Margaret:Nu o cunosc.
Sarah:Nici nu aveai de unde.
Margaret:Condoleanțe, poftim florile, te mai aștept.
Sarah:Cât costă?
Margaret:Sunt din partea casei.
Sarah:Mulțumesc Margo.
Margaret:La revedere, fata mea.

Ies din florărie și pornesc pe jos spre locul de întâlnire cu Igor, la doar câteva minute de aici.

Deja îl văd în fața cafenelei într-o ținută office impunătoare ca de obicei, cu o expresie glaciară și cu oameni care îl păzesc la tot pasul. Unul dintre ei vine spre mine și îi dau buchetele de flori.

Sarah:Dacă văd o singură frunză îndoită..
Z:Nu, nu, nu se va întâmpla.

Aprob scurt din cap și grăbesc pasul spre rus, își deschide brațele și mă învârte de câteva ori în aer.
Mă trage în brațele lui și își vâră capul în scobitura gâtului meu, inspirând adânc parfumul meu.

Igor:Mi-ai lipsit. Nu e nevoie să îmi răspunzi, voiam doar să ști.
Sarah:Și tu mi-ai lipsit.
Igor:Să ști că îmi pare rău că te-am făcut să crezi că eu și fata aia, te asigur că nu am făcut nimic cu ea.
Sarah:E ok, dar încă nu mă întorc, mai am lucruri de rezolvat și le voi demonstra tuturor că pot să fac asta fără tine.
Igor:Bine. Îți dau cât timp ai nevoie. Dar ce ți-a crescut părul.
Sarah:Da, ar trebui să mă tund și vopsesc, dar nu am avut timp.
Igor:Nu, culoarea ta naturală e mai frumoasă, negrul nu arată așa bine pe tine, iar părul, îl prefer lung.
Sarah:Bine, nu îl mai tund. Eu trebuie să plec.
Igor:Nu bem o cafea?
Sarah:Nu prea am timp, dacă întârzii mult îi voi da de bănuit lui Ca...Maria.
Igor:Îl știu pe Carlos și am încredere în tine, dar Maria cine e?
Sarah:O fată de 15 ani, era vândută într-un bordel de acolo, mi-a fost milă de ea și am luat-o la mine.
Igor:Să ai grijă cu ea.
Sarah:Are 15 ani, nu îți face griji.
Igor:Cum spui tu, unde te duc?
Sarah:La cimitir, trebuie să las niște buchete cu flori.
Igor:Bine, urcă în mașină.
Sarah:Florile!
Z:Poftim.