Sebastian×reader

capitolul 5

Privind pădurea întunecată pe geamul uriaş , norii gri îmbibă cerul într-o culoare neînsuflețită care îmi plăcea ,

-mhm oare zilele devin mai scurte?

Mă întreb eu totul de aici era mare , conacul era mare, mobilierele erau mari, grădina era mare, responsabilitățile erau mari , mă simțeam ca un nasture mic şi neimportant într-o lume fără sens în care binele însemnă rău iar nu poți avea încredere nici măcar în tine însăți , continuând să şterg balustrada de pe scării cu o pânză. Nu eram nicidecum împotriva muncii dar simțeam cum totul mă ține presată , munca era obositoare , după cină mă separ sperând să dorm eram învăţată cu singurătatea

oftând ,ridicând găleata de jos urcând în vârful scărilor

-nicol

Vocea lui sebastian apăru de nicăieri întorcându-mă spre el fără nico expresie cu toate că ma speriat de moarte dându-mi un zâmbet cu ochii închişi

-ai terminat?

-mhm sebastian ...da cred

sebastian s-a apropiat, cu mine în picioare lângă vârful scării şi cu el câțiva paşi mai în sus ,în timp ce încercam să îl evit să ajung la etajul al doilea , mâna lui a coborât în faţa mea pe balustradă nu mă prinse complet dar mă bloca îngustând ochii spre el

Frecând uşor mâna lui înmănuşată pe balustradă

-mhm ce?

-se pare că ați făcut o treabă destul de bună nicol

a declarat el zâmbind acelaşi zâmbet fals la adresa mea

-mhm mersi

-aceasta a fost ultima ta sarcină pe ziua de azi

a început el , citindu-mi limbajul corpului şi încercând să explice ce fel l-a făcut să se simtă . Atracția lui , nu a fost faptul că i-a plăcut de mine,dar faptul că nu îi dădeam atenție şi îl respingeam mai mereu fără nicio expresie neavând înteres de oamenii din jur asta la făcut decât să se alimenteze cu acest lucru

-mhm asta e bine pot să îmi citesc cartea

Am răspun liniştită , păşind spre mine pe scară de când sunt în conacul ăsta am diverse sentimente ciudate fericirea şi cel mai ciudat când sunt complimentată sau atingeri subtile pe față, umeri sau talie devin agitată şi roşesc

dând un pas incomod în spate

-mhm nu vreu să fiu nepoliticoasă dar vezi tu...

Trebuie să îi spun ceva să nu îl fac ciudat

-este periculos să te apropi aşa de o persoană pe scări

-oh de aceea te retragi , nui aşa?

A răspun el cu o voce joasă .Se apropise cu câțiva paşi urmărindu-mă aruncând o privire constantă înainte ca privirea mea s-a uitat în spate asigurându-mă că nu voi cădea

-mhm cred

răspund eu sigură de sine privind leneş în sus la el

-totuşi comportamentul tău din ultima zi pare destul de nepăsător  cu acest lucru şi îndrăsnesc să spun că nu suntem constant pe scări ,

a spus el în continuare concentrându-se pe siluieta mea mică

-eşti destul de închisă nu nicol?

-mhm nu am de ce să îmi dezvălui ce simt sau ce am pe suflet altei persoane neimportante care...

replic eu observând cât era de aproape de a-ți descie superiorul