Sebastian×reader

Integrare

-nu mi-ai spus că eşti interesată de ocult nicol

A comentat el

-oh ai aflat acum

Răspund eu agitată

-mă gândeam dacă e adevărat ce spune, dacă mi-ar apărea un demon nu aşi fi aşa înfricoşată de adevărata lui formă

completez eu încercând să mă liniştesc

-ce te face să crezi asta? Pentru că ai ajutat un singur demon asta nu însemnă că nu trebuie să îţi fie frică de ei

declară el rânjind

-mm nu ştiu

răspund eu.

-vrei să spui că ai putea avea o simpatie față de un demon , care soarta nu la ales

-hmm nu m-am gândidt niciodată la asta dar ştiu că ei nu au sentimente

declar eu cu părere de rău pentru ei

-ți-ar părea rău de un iepure mâncat de lup nu?

Vocea lui devenind profundă

-da dar lupul nu a ales el să fie lup ca să mânânce iepurele nu?

am întrebat mai departe prizândul cu garda jos crezând că voi fi de acord cu el

-atunci spune Nicol dacă te-ai întâlni cu un demon total diferit de cel bun ca data trecută l-ai trata diferit faţă de lup

întrebă el întizânduse spre mine făcându-mă să mă înțepenesc

-hmm da pentru că demonul e mult mai iteligent ca lupul şi se gândeşte înaite să atace

-dar cred că mi-ar fi frică recunosc nu sunt atât de tare pe cât mă cred unii

primind un chicot de la Sebastian

-cât de absent

răspunse el observând lumina de afară soarele răsărind astupând lumina cu o ceață densă

-mhm scuzați-mă

Îndreptându-mă spre geam ochii mei se îmbibă cu culorile soarelui colorând împrejurimile parcă ar fi din miere pentru prima oară zâmbeam la ceva cu adevărat frumos care îmi făcea sufletu să se liniştească şi să radieze de fericire

-ai fi un iupure frumos nicol
spuse asta pentru el

privindu-mă cum mă  minun de răsărit observând curbele mele pe care rochia le scoase în evidență apropiinduse de mine

-atât de frumos

spun eu zâmbind

"expresi neştuitoare oare mi-ar mai zâmbi dacă ar afla ce sunt cu adevărat?"

Se întrebă el stând lângă mine dând un zâmbet fals

-mhm a fost frumos să privesc răsăritul cu tine sebastian

spun eu revenind la starea mea norlmală

-la fel nicol
verificânduşi ceasul de buzunar

-azi o veți ajuta pe may-rin cu praful iar eu voi merge la tânărul stămân

-oh da

spun eu stângând toate lumânările şi închizând carte ,urmat de un mic "pa,, de la sebastian înainte de a pleca apucând carte încercând să o pun pe raftul ei dar nu reuşeam era prea sus , împingând cu vârfurile picioarelor şi cu buricile degetelor dar nu a mers. Întorcându-mă să văd dacă sebastian a plecat am încercat iar să o împing