Armonie

19 5 2
                                    

Rup o bucățică din mine
S-o pun pe imaculata hârtie
Și parfum de dor de ele
S-aștern versurile mele,
Din grădina cu multe petale
Și cu cioburi de sticlă letale,
Însă calc pe poteca prăfuită
Viața își face prezența simțită
Trandafirii cad agale
Izvorându-mi a mea cale,
Și privesc natura armonioasă
Simțindu-mă ca și acasă
Sub falnica Lună din zare
Ce sub forma unei lumini apare,
Stelele bolta cerească au pictat
Și încet, cu timpul, ele s-au format
Luna privește în astre argintii
Misterioasă privind culorile, gri
Crengile copacilor în mreje au căzut
Închinându-se astfel la Luna din trecut.

În aceeași ultimă armonie
Ascunzând o mare agonie
Copaci uscați își cântă oda
Nimeni nu le știe metoda,
Cerul înstelat se mai apleacă
Până noaptea o să treacă,
Frunze multe cad răscolite
Altele sunt mult mai liniștite
Vântul aprig și arțăgos
S-a trezit mai mofturos,
Cioburile pătrund pielea
Însă îmi urmez calmă calea
Gardul din pământ renaște
Timpul nu se mai cunoaște,
Privind Luna îndepărtată
Simt cum e îndurerată,
Iarba răsare din pământ
Natura pentru putere luptând
Florile muritoare se retrag
Trăind prin pădurea de fag.

În aceeași ultimă armonieAscunzând o mare agonieCopaci uscați își cântă odaNimeni nu le știe metoda,Cerul înstelat se mai apleacăPână noaptea o să treacă,Frunze multe cad răscoliteAltele sunt mult mai liniștiteVântul aprig și arțăgosS-a trezit mai...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝑃𝑜𝑒𝑚𝑒 𝐹𝑟𝑎𝑔𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum