Zâna

12 3 4
                                    

A rămas pădurea tristă
Un suflet împăcat în umbră,
Ce respiră și există
Rămânând apoi o urmă.

Lacrimi curg din cerul plin
Și ciuperci ca și umbrele,
Adăpostesc un suflet fin
Plin de tristețe și durere.

O zână mică ce odată
Aducea fericire tuturor,
Însă acum pădurea pictată
Era-n culori pline de dor.

Adăpostul îi era
O ciupercă mai înaltă,
Luna de pe cer veghea
Cum suspină draga fată.

Însă ploaia se oprise
Iar culorile pădurii,
Roșii, portocalii, aprinse
Se alăturau căldurii.

Noaptea rece dispăruse
Și zâna ușor mirată,
îndrăznii și nu se ascunse
De a soarelui căldură dată.

Razele sale calde
O îmbrățișau într-o cunună,
De flori și mărgăritare
Și iubire mult mai bună.

Razele sale caldeO îmbrățișau într-o cunună,De flori și mărgăritareȘi iubire mult mai bună

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
𝑃𝑜𝑒𝑚𝑒 𝐹𝑟𝑎𝑔𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎Where stories live. Discover now