Capitolul 4

194 30 4
                                    

    Aerul rece și îndrăzneala brunetului îmi conduc pașii spre casa domnului Baggins.

    Intru în camera de zi și dau peste Gandalf. Stă liniștit și fumează neglijent din pipa lungã, lãsând fumul albãstrui sã se plimbe în voie. Privește în gol, neobservându-mã. Mă așez lângã el și-i ating ușor umãrul pentru a intra în raza lui vizuală.

    - Mithrandir, ești bine? Ce gând îți mistuie liniștea? vocea mea este slăbită din cauza oboselii, dar nu am de gând să dorm până nu sunt sigură că el este bine.

     - Of... copila mea. Mi-e fricã de viitor, Xena. Mi-e foarte fricã. îmi vorbește rar, nu menține contactul, ceea ce mă înspăimântă, nu-i stă în fire să reacționeze așa.

     - Nu îți fã griji, Mihtrandir. Nimeni nu se poate atinge de tine cât timp eu sunt în viațã. îi iau mâinile între ale mele încercând să îl asigur că totul este bine.

     - Draga mea, exact de asta îmi este fricã... Am o presimțire rea în legãturã cu tine. Întoarce-te în Rivendell! după minute bune hotărăște să mă privească în ochi, nu pot citi decât teamă și regret.

     Mă ridic nervoasã, abia reușind să îmi controlez furia:

     - De abia am reușit sã scap din acel infern, nu am de gând sã mã întroc niciodatã acolo. Compania asta este singura mea șansã de a-mi gãsi regatul!

     - Vom vorbi mâine pe tema asta. Noapte bunã, Tarî.

     - Noapte bunã, Mithrandir. Sper cã noaptea sã îți fie sfetnic bun! fac câțiva pași înainte, apoi mă întorc brusc, încruțisându-mi brațele. Și nu îmi mai adu aminte de numele elfeiesc, te rog.

     Plec oftând. Nu vreau sã mã întorc acolo. Vreau sã îmi continui lupta. Chiar dacã nu sunt plãcutã de cei din companie. Timpul ne va ajuta și încrederea se va clãdi, vreau sã îi ajut și ajutându-i pe ei, mã ajut și pe mine.

     Domnul Baggins mă conduce spre una din camerele de oaspeți. Imediat cum mă văd singură folosesc cheia și încui ușa. Îmi dau jos armura și scot din rucsacul de cãlãtorie câteva alifii din plante, pe care le pun peste rãnile proaspete.

     Mă așez în fața unei oglinzii, nu pentru a-mi admira frumusețea și pentru a vedea starea unei rãni urâte.

     Drumul spre Fundătură nu a fost ușor. M-am întâlnit cu un pachet de orci, în fruntea cãruia se afla Bolg, fiul lui Azog, am luptat vitejește omorându-i gãrzile, dar nu am putut scãpa nevãtãmatã, iar într-un moment de neatenție buzdunganul sãu m-a lovit în spate, dacã Dark nu ar fi fost alãturi de mine, nu cred cã aș mai fi ajuns aici.

     O bãtaie ușoarã în ușã mă fãcu sã tresar.

    - Domniță Xena, pot intra? vocea calmã a blondinului rãsună armonios din spatele ușii.

    - Un minut, Lordul meu. îi rãspund, apucând cãmașa de noapte îmbrãcând-o în drum spre ușã. Îmi aranjez părul, iar apoi deschid. Îi zâmbesc tânãrului prinț, acesta întorcându-mi gestul. Cãrui fapt datorez aceastã vizitã plãcutã?

    - Dacã îmi permiteți, domnița mea. Toate camerele sunt ocupate, iar Gandalf m-a îndrumat cãtre dumneavoastrã, dar dacã deranjez... spune dând să facă cale întoarsă.

     - Sunteți invitatul meu. spun primindu-l cu toată inima înăuntru.

     Intră puțin sfios în camerã și se orientează spre locul unde ar putea să-și aranjeze sacul de dormit, într-un colț.

Queen of Darkness Where stories live. Discover now