Queen of Darkness

Capitolul 5

    Pariul este acceptat de toți cei din companie, între timp ni se alătură și vrăjitorul. Dori, dacă nu mă înșel, îl informează imediat în legătură cu pariul nostru. Acceptă fără să stea prea mult pe gânduri, îmi aruncă o privire din care se percepe că vom avea multe de discutat. Ridic ușor din umeri încercând să par nevinovată. Eu, Fìli și Gandalf pariem cã hobbitul va veni, iar restul contra noastrã. La scurt timp, un glas stins rãsuna necontenit din spatele nostru. Ne oprim pentru a vedea cui îi aparține vocea, este chiar hobbitul nostru alergând cât îl țin picioarele, fluturând de colo-colo o foaie.

Ajuns mai aproape de noi îi înmânează foaia lui Dwalin și își pune mâinile pe genunchi încercând sã își tragã sufletul pânã va primi un rãspuns.

    - A semnat! ne anunță piticul.

    - Dã-i un ponei. spune regele rece.

    Domnul Baggins obiectează:

    - Oh, nu, nu este nevoie, pot ține pasul.

    Dar Ori cu Nori îl iau pe sus și se vede pe unul dintre ponei.
    Se îndreptă lent spre Gandalf, evitându-ne parcã.

    - Mã bucur că v-ați alãturat nouã, Domnule Baggins.

    - Plãcerea este de partea mea, domniță Xena!

    Ne aruncă câte un zâmbet cald și ne întoarcem fiecare la ale noastre.

    - Nu credeți cã ne datorați ceva? rostesc pe un ton clar cât să mă audă toată lumea.

    La câteva secunde dupã spusele mele, pungile cu galbeni încep sã zboare. Majoritatea vrând sã mã nimereascã în cap. Slabe șanse. Le prind pe toate și le arunc în rucsac.

    - Doare sã fiți înfrânți de o femeie? spun abținându-mã cu greu sã nu râd.

    Ca drept rãspuns, primesc niște priviri nervoase de la pierzãtori, mă uit la Fìli și începem sã râdem zgomotos.
    Hobbitul privește curios în jurul său neînțelegând ce se întâmplă.

    - Au pariat că vei veni. Deși au fost puțini cei care au făcut-o, te sfătuiesc să te încrezi în ei când voi lipsi. Mai ales în Xena, este remarcabilă copila aceasta. vrăjitorul vorbește clar și lent, încât să îl pot auzi chiar și eu.

    - De ce ar paria pentru mine? îi spune scurt, apoi lăsă privirea în jos. Oh, aveți mare dreptate, domnule Gandalf, domnița este cu adevărat remarcabilă.

    - Probabil fiindcă ești important pentru ei, Bilbo. îi răspunde după ceva timp.

    Hobbitul se uită în jur și se simte mândru pentru că a acceptat să facă parte din această companie.
    Dupã un timp Kìli sparge gheața.

    - Domniță Xena, vã pot ruga ceva?

    - Depinde ce. spun etalând unul dintre zâmbetele caracteristice.

    - Mi-ai putea înveseli ziua cu un sãrut de al tãu, mãcar pe obraz. spune fãcând o fațã de nerefuzat.

    Mă aplec spre el, atingându-mi buzele ușor de obrazul sãu. Acesta pare foarte fericit, îi aruncă o privire fratelui sãu ceea ce m face sã cred cã este un joc.

    - Aveți sã îmi mãrturisiți ceva, prinții mei?

    - Cred cã este evident ce simt eu pentru dumneavoastrã, dar fratele meu...

    - Despachetați! poruncește regele de undeva din față.

    Am impresia cã este ceva la mijloc, dar aflu eu. Sar din șa cu ușurință și-l leg pe Dark, după care mă așez lângã Gandalf. Stelele au apărut deja pe cer, nici nu am realizat când seara s-a lăsat. Gloin face focul, iar Bombur pregătește masa. Cu toții suntem liniștiți, unii fumează, iar eu prefer sã privesc cerul. Este singurul lucru care mã relaxează, simt cã mă protejeazã, poate pãrinții mei mã vegheazã...
    Un sunet răsună în liniștea nopții.