𝐙𝐄𝐂𝐄 𝐂𝐑𝐈𝐌𝐄 𝟐 • 𝐔𝐂𝐈𝐃 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐓𝐈𝐍𝐄

* 97 *

Z descoperi în curând că orice activitate care nu o implica pe Delilah îl plictisea. Trebuia să se împace cu ea, deși nu se certaseră niciodată cu adevărat.

Imediat ce se întoarse de la liceu, bătu la ușa camerei ei. Dell îi deschise imediat, iar după privirea surprinsă își dădu seama că nu se aștepta să îl vadă.

— Pot să intru? o întrebă.

Femeia îi făcu loc fără să spună nimic. Z intră în camera care lucea de curățenie, iar Delilah închise ușa în urma lui.

— O să intru direct în subiect, spuse Z. Știu că ești supărată pentru ceea ce s-a întâmplat în club.

— Nu sunt supărată, îl întrerupse ea. Doar că... a fost ciudat. Și complet greșit.

Z se apropie și îi cuprinse mâinile în ale lui.

— Știu. Doar că nu vreau ca asta să ne ruineze prietenia, pentru că noi doi suntem prieteni... nu?

Delilah nu îi răspunse imediat. Simțea un gol neplăcut în stomac, poate din cauza emoției, poate din cauza fricii, poate din amândouă.

— Suntem prieteni. Ce a fost, a fost. Hai să nu mai vorbim niciodată despre asta.

Z îi zâmbi și apoi o trase într-o îmbrățișare lungă. Delilah își lipi palmele pe spatele lui, încercând să își ia gândul de la faptul că îi putea simți bătăile accelerate ale inimii. Îmbrățișarea aceea nu se simțea tocmai prietenească.