templu serafic

4:4 /domnie/

spun că
sepulcrul vinovaților
ce se lasă
deasupra morților
deschide poarta cerului
și numără
toate păcatele demonului
printre căpetenii
se vede
cel ce nu doarme
și nici n-a murit
el din visul vieții
s-a trezit
ochi, urechi
și orice formă de gândire
erau robite
de a lui desăvârșire
dar el e surd, mut
și flămând
căci printre lanțuri
geme plăpând
unghiile-i sunt
infipte în carne de chin
și rupte în venin
în secure, cavou și colți
se ivesc
a lui osândiți morți
și edenul
serafimului dezmierdat
ce a gustat
plăcerea vinovat
strigoii cerniți prădalnic
iureș dau puterii lui
în canon năvalnic
soarele
nu mai strălucește craiului
dulceața
nu mai mângâie porțile raiului
doar el, șoaptă și gând
domnește
fără cuvânt, nemișcand
trupu-i fierbinte,
iubit de soare
și mângâiat
de chipuri fără culoare
se lipsește gol
de suferință
cerească chemare
lipsită de făgăduință.

se ridică din mormânt monocromatic
buzele-i cețoase, buclă de neuron văratic
El, minciună hăituită
fetus din membrană ciobită
mută-i corneea stelelor
chinuită pe scheletul goblinilor
făpturi de radiu anoste
colos de dragoste
etern.