îi vine străinului din icoană sa își rupă rugina de pe gheare sa zacă, să țipe să prindă în sânge de martir și vin de viță pământ, căință necurat și vitralii pictate cu nisip alb spre focul vlăstarului de tină ușoară daca zbiară venele tâmplelor i se rup și înfloresc fără voință asemenea trandafirilor stelari rupți din gură de însuflețire și cuprinși de căznitul trup de cașmir; nu a încercat să-și zdrobească inima fiindcă universul i-ar zâmbi prea crunt și i-ar arde galaxiile goale și nebuloasele adâncite suav; căci nebunie multă, și încă mult păcat sunt intriga creaturii provenite din iubire pe picaturile amorfe de contratimp amar-dulce.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
