𝐏𝐚𝐫𝐟𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐍𝐨𝐩ț𝐢𝐢

ᴜɴ ᴩᴀʀꜰᴜᴍ ᴅᴇ îɴᴄʀᴇᴅᴇʀᴇ

Nalyah Barnes

   Mă așez la masa rezervată de Jaiden și îl privesc în timp ce vorbește cu unul dintre ospătari. Costumul său albastru se asortează de minune cu rochia mea, iar ochii săi sunt cireașa de pe tort în tot ceea ce îl alcătuiește. Postura sa dreaptă emană încredere de sine așa cum poate emana un bun actor când este pe scenă. Îi observ pieptul cum se umflă de supărare în timp ce îmi aruncă o privire inocentă. Nu pot să nu mă uit la felul în care cămașa albă îi pune în evidență corpul bine lucrat. Îl scanez de zeci de ori și mă laud în sinea mea că am făcut o alegere corectă când am acceptat să fiu iubita lui.

    Vine înapoi la masă înjurând fără să se oprească. L-a călcat rău pe coadă acel ospătar.

   ── Ce s-a întâmplat? îl întreb amuzată.

    Se uită cu o expresie neutră la mine, dar văzându-mi zâmbetul lasă colțul gurii să i se arcuiască puțin.

   ── Au pus 98 de trandafiri în vaza asta, nu 100. Și le-am spus clar că vreau 100. Oameni incompetenți.

    M-am lăsat mai în față astfel încât să îi pot atinge mâna. Am încercat să îl calmez, deoarece devenise roșu la față de furie.

   ── Nu contează, am lăsat un chicot să îmi părăsească buzele, totul este perfect Jaiden.

   ── Bine! a oftat. Dar tot trebuiau sa fie 100 de trandafiri în vaza asta, spune serios.

    Mi-am lăsat capul în jos și am început să râd. Cât de perfecționist poate să fie?

   ── Hei, uită-te la mine când râzi, doar știi că iubesc să te văd făcând asta.

    Mi-am ridicat privirea la el întâlnindu-i albastrul ochilor. A înghițit în sec și s-a apropiat mai mult de mine. M-a sărutat scurt pe buze și s-a pus din nou în scaunul său. Am procedat la fel.

    Jaiden nu trebuie să își folosească cuvintele când vine vorba de mine, îl înțeleg doar printr-o simplă privire, iar cea pe care mi-a aruncat-o mai devreme mi-a fost de-ajuns să înțeleg că ceva îl macină. Știam că nu aveam nicio șansă să aflu ce este în neregulă cu el, nu mi s-a deschis niciodată, în cele 365 de zile pe care le-am petrecut împreună nu mi-a spus nici măcar odată ce îl macină. La început am crezut că este vina mea, dar în timp am înțeles că el nu este obișnuit să își spună problemele, preferă să le țină în el, închizându-se în sine.

    Am așteptat să ne sosească mâncarea pentru a-i putea spune marele anunț . Eram nerăbdătoare să vorbim despre premiera filmului în care am jucat, acesta este pe departe cel mai mare proiect din care am făcut parte. Am avut șansa să împart același platou de filmare cu mari celebrități, printre care aflându-se și Alexandra Daddario, ne-am înțeles de prima dată când ni s-a făcut cunoștință. Am rămas plăcut surprinsă când am aflat că nu ea luase rolul principal, ci eu.

    Jaiden a început să își taie mâncarea din farfurie fiind foarte atent. Băiatul acesta nu poate face nimic greșit, totul trebuie să îi iasă ca la carte.

    Am râs pentru mine în timp ce îi observam concentrarea.

   ── Deci...

   ── Deci, a zis el ridicându-și capul din farfurie.

   ── Impresarul m-a anunțat că pe 22 octombrie va avea loc premiera filmului, ești obligat să mă însoțești, i-am spus pe un ton amenințător.

    Mi-a înțeles jocul astfel intrând și el:

   ── Mă obligi să vin cu tine Nalyah? vocea sa devenise brusc mai groasă, iar ironia i se putea auzi cu ușurință.

    Ce fel de actor ești, Jaiden?

   ── Poate? Depinde care va fi răspunsul tău...

    Am luat cuțitul de pe masă jucându-mă cu el, am început să îl rotesc de pe un deget pe altul făcând atmosfera mai palpitantă.

   ── Normal că te voi însoți, dar te rog să lași cuțitul ăla jos, a imitat vocea unei persoane speriate și mi-a luat cuțitul din mână.

   ── Nu știi să te distrezi, spun arogantă.

    M-a privit amuzat, apoi un zâmbet șiret i-a apărut pe buze.

   ── Zici că nu știu să mă distrez? a întrebat cu o voce joasă.

   ── Într-adevăr!

    A mestecat încet bucata de carne apoi s-a uitat cu o expresie serioasă la mine. I-am zâmbit inocent și am continuat să mănânc.

    A zâmbit mușcându-și obrazul.

    Cred că ne-a pierit amândurora pofta de mâncare.

   ── Știi, începe el, câteodată mă întreb cum de te merit.

    Am roșit imediat la auzul cuvintelor sale. Nu sunt obișnuită să îl aud vorbind în felul acesta. Pe el îl descriu mai ușor acțiunile, se poate face înțeles doar prin fapte, ăsta este genul lui. Cuvintele? Pentru el cuvintele sunt doar niște lucruri neînsemnate pe care, citez " le uităm cu trecerea timpului", din punctul meu de vedere se înșală în privința aceasta, este unul dintre lucrurile care nu îmi plac la el. Nu crede în dragostea adevărată, dar este împreună cu mine, este adevărat și că, în tot acest timp de când suntem împreună, nu ne-am pus niciodată porecle, pe mine una mă enervează, iar pe el îl dezgustă.

    Este dificil sa trăiești cu o astfel de persoană, dar începi să te obișnuiești cu ea. Părinții mei nu au fost de-acord cu relația noastră, încă îmi spun că Jaiden emană o energie negativă, Bryan- fratele meu- a încercat de câteva ori să îl facă să mă părăsească, spunând numai lucruri ciudate despre mine, majoritatea fiind adevărate. Ei nu îl cunosc așa cum o fac eu, chiar dacă uneori mă gândesc la faptul că nici eu nu îl cunosc îndeajuns de bine.

    După câteva pahare de vin a cerut nota.

     I-am cerut să mă lase la apartamentul meu cu ideea că îmi voi petrece singură noaptea, dar a rămas și el. Mai bine nici că se putea.