Doi necunoscuți cu un lucru în comun- FAIMA.
Nalyah Barnes este studentă în anul patru la actorie având parte de faimă atât din partea filmelor în care a jucat cât și din pricina familiei sale miliardare. Pe cât ar vrea să trăiască singură și in...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nalyah Barnes
O zi la facultatea de actorie se simte ca o săptămână, iar o săptămână ca o lună, nu dramatizez, poate doar puțin, dar nu asta este ideea, ideea este că viața de actor este dificilă. Dintre toți studenții facultății asupra mea se pune cea mai multă presiune, din nou- nu dramatizez. Este greu să ții pasul cu materia în timp ce aproape un an ai fost ocupată cu pregătirea unui film. Mulți mă întreabă de ce mai continui cu facultatea din moment ce am ajuns în stadiul în care aceasta îmi este nefolositoare, dar nimeni nu mă întreabă ai învățat destul?, viața mea de actriță este la început mă pot aștepta să apară în orice moment un lucru care să îmi dărâme tot ceea ce am clădit în doi ani.
O pereche de ochelari de soare, un hanorac larg și o șapcă- mă ajută mereu să trec neobservată de presă și fani. Cine ar sări pe o fată îmbrăcată atât de banal?
După o săptămână atât de obositoare mă pot liniști în locul meu preferat. Oamenii tind să își formeze sau să își găsească un anumit loc în care să își lase toate grijile și frustrările adunate deoparte, un loc care îi reprezintă atât fizic cât și psihic. Locul meu preferat unde vin și mă relaxez este plaja. Ador să ascult sunetul valurilor care fac contact cu țărmul, piruitul pescărușilor, sentimentul de euforie pe care ți-l provoci atunci când tălpile calde ating nisipul rece, ador tot ce alcătuiește plaja.
Pe timpul verii mă pot bucura și de apa mării, dar când anotimpul meu preferat ia sfârșit îmi mai rămâne doar priveliștea. La douăzeci și doi de ani sunt încă un copil, mă bucur de lucrurile mărunte în ciuda faptului că am fost crescută de o familie care moștenește o sumă exorbitantă de bani. Nu am profitat niciodată de banii familiei, mereu mi-a plăcut să fiu independentă, latura aceasta am moștenit-o de la tata, și el era exact la fel până să o întâlnească pe mama.
Câteva ore stând pe nisip, cu adidașii îngropați până la glezne și cu capul așezat pe o bucată de material- pentru a nu aduce cu mine în apartament toată plaja- sunt suficiente în încercarea mea de a scăpa de griji, căci de un lucru sunt sigură: facultatea îmi mănâncă tot timpul.
Peste câteva săptămâni are loc întâlnirea la care sunt obligată să particip în cadrul primului serial în care voi juca. Alergatul acesta pe la zeci de întâlniri a început deja să mă obosească atât mintal cât și fizic. Abia dacă mai am timp să stau cu Jaiden, până și weekend-ul îmi este ocupat în mare parte de sală, așa că momentele acestea când stau și mă relaxez sunt foarte importante, le savurez din plin, deoarece nu știu când am să mai am câteva ore libere în care să fiu singură- doar eu și marea.
Buzunarul hanoracului începe să vibreze semn că deja sunt căutată. Îmi scot telefonul și rămân surprinsă când văd scris Tata, răspund având un semn de întrebare deasupra capului.
Tata nu mă sună prea des, atunci când o face înseamnă că este ceva important.
── Alo? întreb atunci când nu se aude nimic pe partea cealaltă a "firului".
