𝐏𝐚𝐫𝐟𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐍𝐨𝐩ț𝐢𝐢

ᴜɴ ᴩᴀʀꜰᴜᴍ ᴅᴇ ꜱᴛăᴩâɴɪʀᴇ

Nalyah Barnes

   ── Nu am nevoie de însoțitor în facultate, mă descurc. I-am spus bodyguard-ului care se pregătea să iasă din mașină.

   ── Tatăl dumneavoastră mi-a specificat să-

   ── Nu mă interesează ce ți-a specificat tata, am 22 de ani, știu să îmi port și singură de grijă, am intervenit aproape țipând peste răspunsul bărbatului.

    Și-a lăsat capul în jos cerându-și scuze.

    Doamne ce urăsc protejarea părintească de care am parte. Până acum câțiva ani puteam sa merg, relativ, singură oriunde voiam, acum însă sunt nevoită să port un bodyguard după mine ca și cum ar fi o poșetă.

    Am avut dăți în care am fost agresată verbal de anumite persoane, dar fizic niciodată. Fiecare persoană cunoscută are oameni care încearcă să o demoralizeze prin cuvinte jignitoare sau prin alte acțiuni. Nu mă simt în mijlocul unei probleme catastrofale ci din contră- nu ar strica să aud câteva minciunele create la adresa mea, pentru a ști ce fel de informații false inventează presa și obsedații care mă urmăresc la fiecare pas.

    Am intrat în clădirea facultății și m-am îndreptat sper sala de amfiteatru unde profesorul Smith își ținea ora de improvizație scenică. Am intrat cu cinci minute după începerea cursului, dar am fost trecută cu vederea și am putut să iau loc pe unul din scaune.

   ── Am tot discutat și pus în practică informațiile aprofundate la ora de improvizație, deoarece improvizația e cheia succesului copii, poate sună ciudat, dar acesta este adevărul. Nu toți actorii se țin de un scenariu fix, aceștia improvizează în momentele în care și-au uitat replicile sau pur și simplu vor să facă o altfel de atmosferă.

    Cu toții îl ascultam în liniște. Înțelegeam perfect ceea ce zicea, și în cazul meu s-a întâmplat același lucru: am improvizat pe platourile de filmare atunci când observam că scenariul începea a fi mult prea plictisitor, iar rezultatul a fost adorat de toți cei care au vizionat scena.

   ── Un actor bun- fie el de teatru sau de film- își ascunde greșelile improvizând, poate vi se pare absurd, dar nu ar trebui, s-ar zice că în acești doi ani cât ați învățat despre arta actoricească, totul ar trebui să vi se pară floare la ureche și tot ceea ce vă repet în fiecare an să vă fi intrat în creierele alea blegi. Anul trei este foarte important, o să vă reamintesc asta în fiecare oră.

    Mereu am adorat felul profesorului Smith de a preda, știe cum să poarte o conversație cu niște adolescenți hiperactivi- cu gândul- și are idee cum să vorbească cu noi despre lucruri importante într-un fel în care să nu ne plictisească. Știe să ne atragă atenția.

    În fiecare an avea câte un discurs la începutul primei ore pe care trebuia să îl ascultăm cu atenție, media pe un semestru se lega despre ceea ce el vorbea în doar o oră. Nu am riscat niciodată din a nu fi atentă, deoarece sunt copilul exemplu al facultății.

   ── Îmi doresc ca toți studenții acestei facultăți să- în timp ce domnul Smith ne împărtășea dorința sa, ușa sălii s-a deschis intrând pe ea tipul arogant cu ochii superbi de la premieră.

    Dumnezeule, trebuie să încetez!

    Întârziase 15 minute la oră ceea ce însemna că partea importantă din monologul domnului Smith aproape trecuse. Prima lui oră și nu s-a dichisit să ajungă la timp, avea un comportament și o punctualitate exact cum îmi imaginam.

   ── Myers! a strigat profesorul în momentul în care a observat că Asher nu s-a scuzat cu întârzierea la oră, mergând neinteresat spre un scaun liber.

    Brunetul și-a ridicat privirea goală si absentă către ochii plini de furie ai profesorului. A fost liniște pentru câteva momente în care cu toții așteptam ca Asher să spună ceva, dar nimic.

   ── Ai întârziat 15 minute la prima ta oră cu mine tinere, nu tolerez lipsa de punctualitate și în niciun caz nu accept să se intre la ora mea într-un așa fel.

   ── Am înțeles! a răspuns acesta fiind brusc mult mai serios.

   ── Ce anume ai înțeles? Îți cunosc îndeajuns de bine familia, nu cred că ai vrea să îi dezamăgești încă din prima zi din anul 3. L-a amenințat într-un mod subtil.

    Chiar și la distanța aceasta considerabilă dintre noi tot am putut să îi observ zâmbetul șiret.

   ── Nu voi mai întârzia de acum înainte, profesore.

    Puteam vedea că făcea un mare efort din a nu da un răspuns răutăcios. Măcar încerca.

    Am pufnit fără să îmi dau seama, atrăgându-le tuturor atenția, inclusiv prof. Smith și brunetului.

   ── S-a întâmplat ceva Nalyah? întrebarea profesorului era una cât se putea de sarcastică.

    Am negat rapid cu o mișcare a capului îndreptându-mi postura.

    Problema mea era prezența lui îmi puteam da seama că ceva era în neregulă cu el. Partea cea mai rea era că firea lui mă atrăgea. Dacă Jaiden ar afla asta ar fi devastat, probabil ar considera că l-am înșelat doar din motivul că mă gândesc la altcineva.

    Puteam auzi șușotelile fetelor și râsetele lor înăbușite.

    Amatoare.

   ── Revenind la ceea ce spuneam, îmi doresc ca toți studenții acestei facultăți să ajungă pe platourile de filmare ale unui film în care sunt actorii principali, este un sentiment dat naibii copii, vă spun din experiența mea, mă pot proba Nalyah și Asher, nu-i așa?

    Toți ochii erau pe noi doi, se deplasau cu privirile de la unul la altul așteptând să spunem ceva. Am așteptat ca el să vorbească, dar văzând că nu avea de gând să o facă am spus:

   ── Este adevărat, sentimentul pe care îl ai atunci când ți se dă posibilitatea de a juca într-un film, fiind protagonistul, este unic. Vă pot da dreptate și la celelalte lucruri pe care le-ați spus, profesore, improvizația de asemenea este foarte importantă, trebuie să știi cum să o aplici și când. Când, dacă stăm să ne gândim, am putea să o folosim în momentele de absență a ideilor și a replicilor sau poate fi indusă chiar intenționat. Un actor bun- cum ați spus și dumneavoastră- face tot posibilul din a nu se recunoaște o greșeală pe care a comis-o în timpul actului sau în timpul filmărilor, de aceea orele pe care le avem cu dumneavoastră sunt atât de importante, am încheiat cu un zâmbet și lăudându-i ora.

    Exact cum mă așteptam- profesorul Smith era tot numai zâmbet- apreciază când povestesc din experiența mea și nu poate să nu se simtă mândru că a făcut parte la crearea persoanei care sunt astăzi.

   ── Mulțumim Nalyah! Ați auzit ce a spus puștoaica, vreau să vă aud și pe voi în viitor vorbind cu asemenea patos despre ceea ce ați trăit.

    Îi auzeam vocea profesorului pe fundal în timp ce mă holbam ca ultima fată naivă, la brunetul care în timp ce eu vorbeam el mă aproba în liniște. Acum era poziționat cu spatele și puteam vedea cât de bine îi stătea cămașa albă pe care o purta.

    Trebuia doar să îi explic creierului meu că nu acolo trebuia să îmi fie concentrată atenția, ci spre ceea ce Smith ne spunea, dar era dificil, și deja începeam să mă simt bizar că în mintea mea nu îmi era prezent iubitul și că brunetul cu ochi albaștrii pusese stăpânire pe gândurile mele.

    Am închis ochii încercând să lupt cu ideile mele stupide de a mă uita la el și cu cele în care trebuia să fiu atentă la oră. Într-un final mi-am recăpătat stăpânirea pe acțiunile neuronilor mei și l-am ascultat în continuare pe Smith, cu greu însă.