Sclavii Imperiului Mincinos

•Capitolul 5

Odată ajunși la bază, Kira îmi arată unde e camera mea și mă lasă să mă odihnesc.

Stau deja de 3 ore în cameră și tot aud din living muzică și țipete. Hotărăsc să merg, să văd ce se întâmplă și îmi pun briceagul în buzunarul panatalonului. Niciodată nu plec fără el, nu poți știi de ce ți-e de folos. Nici nu îmi pasă că sunt în pijamalele, mi-e prea lene să mă schimb. Ies și merg în living unde era o petrecere în toată regula. Câteva fete dansau mai mult dezbrăcate, în timp ce alți dau shot-uri, și unii stau pe canapelele semicerc din mijlicul camerei. Ares si KJ sunt pe una din canapele și au câte o fată pe picior. Kira nu era nici ea singură. Sta în bratele unui tip destul de frumușel si bine făcut.

- Hei, pisicuțo!

Ignor spusele roșcatului crezând că vorbește cu una din fufele de lângă el, dar amuțesc când vine spre mine și își pune mâna pe fundul meu. Surprinsă îi dau un pumn în maxilar și îl prind de guler lipindu-l de perete.

- Uu, se pare că pisi zgârie, mă ironizează și aud câteva râsete de la prietenii lui făcându-mă să ard și mai tare de nervi.

Îi dau drumul la guler privindu-l urât. Nu am chef de toți lipidinoși. Dar cum îl eliberez își și pune mâna pe fundul meu. Până aici i-a fost. Scot briceagul și îl deschid printr-o rotire simplă, apoi îl duc la gâtul său. Privirea sa nu mai e deloc amuzată și nici râsetele și șușotelile nu mai răsună în cameră.

- Ti-am dat o șansă să mă lași dracu în pace. Stai la locul tău și nu mă face să îl folosesc cu adevărat, îi spun apropriind mai mult lama de gâtul său.

Începe să aprobe frenetic din cap. Râd scurt și îi i-au briceagul de la gât. Îl închid și îl bag înapoi în pantaloni.

- Și cică voi sunteți ăia puternici, murmur.

Trec pe lângă canapele pentru a mă duce la baie și în spatele meu aud mai multe voci nedumerite de prezența mea.

Intru în baie și mă duc în fața oglinzi. Îmi ridic tricoul pentru a descoperi fașa ce începuse să sângereze. Cred că trebuie să o schimb.
Caut prin dulapurile băii până găsesc niște bandaje și scoci. Îmi schimb bandajul, aduncându-l pe cel vechi la coș.

Ies din baie vrând să merg în cameră, dar mâna Kirei, mă oprește.

- Te ador!

Se aruncă în brațele mele. Surprinsă aproape îmi pierd echilibrul bălăngănindu-mă până reușesc să îmi reiau pozitia.

- Ămm, bine, presupun, dar ce am facut așa special, nebuno?

Schizez un zâmbet când îmi dă drumul. E machiată destul de natural, iar pe ea are o rochie neagră scurtă, simplă, cu un decolteu minuscul.

- L-ai pus la punct pe lipidinosul de Arnold. Omu ăla nu se mai oprește din pipăit fete. Odată am crezut că o să-l castrez în somn ca să-l învăț minte să și-o țină în pantaloni.

- Nu e prea târziu, râd, ridicând din umeri.

- Dacă îmi ești complice, de ce nu?

Râdem amândouă de ideile noaste, foarte inventive de altfel. Kira își bune mâna pe antebrațul meu.

- Vrei să stai? Întrebă indicându-mi canapelele invadate de persoane.

Îi privesc pe toți în pare, iar privirile unora îmi transmit că sunt bine venită în timp ce altele mai au putin și imi strigă să îmi i-au tălpășița.

- Prefer să dorm.

Mint, întorcându-mă spre bruneta nerăbdătoare după un răspuns.

- Ai dormit 12 ore la spital, mă mustrează.

Ridic din umeri indifernetă.

- Las o să plece, Kira. Se vede că n-are ce căuta aici, nu e ca noi.

Îmi întorc capul odată cu Kira spre blonda din brațele lui Ares.

- Ai dreptate, o aprob. Nu ne aseamănăm deloc, șoptesc ultima parte privind-o din cap până în picioare.

- Ce vrei să spui? întrebă ridicându-se pentru a părea mai amenințătoare.

- Eu zic să te calmezi Anabell, spune KJ ridicându-se și el de pe canapea.

- Spun că ar trebuii să te mai acoperi, blondo. Ți se vede un sfârc apropo.

Se apropie de mine încercând, în continuare, să mă initimdeze. Se pare că va urma ceva frumos.

- Tu chiar vrei să te tăvălesc pe jos, ciudato?

- Încearcă!

Îmi scot briceagul din buzunar și îl arunc undeva pe jos, apoi îmi duc mâinile la spate înaintând până în fața sa.

- Bine, fetelor, eu zic să încheiem asta aici.

Kira se bagă între noi încercând să ne depărteze una de alta.

- Cum să termin? Nu vezi cum îmi vorbește orfana asta?

Nu știu când reușesc să o depărtez pe Kira și să o prind pe blondă de gât sau când ajung să o țin caprivă între mine și perete, strângându-i puternic gâtul. Ochii i se măres, iar buzele i se deschid în căutare de aer.

- Tu nu știi nimic despre mine sau familia mea, asa că nu îți da cu părearea strâmb blondo.

Două brațe mă prind de talie pe la spate și mă trag din încăpere. Degeaba mă împotrivesc și îl lovesc pe cel care m-a luat, nu imi dă drumul de nici o culoare până nu ajungem în camera mea. Mă lasă jos și aud cum închide ușa.

- Puteai fii mai blând! îl mustrez.

Îmi aranjez hainele bombanind tot ce îmi vine la gură.

- Și tu ai fii putut să fii mai puțin aiurită, dar ce să faci, asta e viața.