Dragoste all- inclusive, Vol. II Confesiuni din Paradis

Teaser din seria Ultra All Inclusive

Alex

— Bună dimineața, domnule Leu. Arătați formidabil, azi!
— Mulțumesc, Sonia. Și tu arăți bine, dar se putea și mai bine.
— Sunteți sexy și inabordabil.
— Zi ceva nou, Sonia.
— Irezistibil și atrăgător.
Fac o pauză scurtă și mă sincronizez odată cu Sonia, la laude și complimente.
— Puternic și tânăr.
Să mă ia naiba, dacă nu sunt încă tânăr la cei 55 de ani ai mei!
Dau peste cap cele două degete de whisky și mă trezesc luat la rost de slăbătura mea brunetă, care traversează livingul imens, cu un zâmbet dulce rău pe chip.
Măiculiță, cum arată femeia mea! Fața e ce trebuie, sânii sunt ce trebuie, fundul e foarte... ce trebuie, picioarele sunt ce trebuie, pantofii ăia albaștri cu vârfuri ascuțite sunt ceea ce trebuie.
Se prinde de gâtul meu și mă sărută scurt, luându-mă la rost pentru flirtul cu Sonia.
— Iar ai pus-o pe Sonia să te laude, Leule?
— Se pricepe destul de bine, nu crezi? întreb, trăgând-o în brațele mele cu posesivitate.
— Măcar casa să mă laude, dacă tu nu.
— Baby, ești mai rău decât un copil. Ești prea încântat de softul ăsta.
— Îmi place Sonia. Ne face viața ușoară. E grozav și merită toți banii și e și amuzant uneori. Vrei să vezi ceva? Am programat ceva și pentru tine.
— Glumești? se revoltă, privindu-și ceasul de la mână. Alex! Începem programul în câteva minute, trebuie să distribui sarcinile, avem ședința la zece, nu am pregătit nimic…
— Gura asta, îi zic, mușcând-o cu ciudă de buze, mă omoară cu tot ce știe să facă, însă nu agreez când mă ia la rost. O asculți pe Sonia, facem sex și pe urmă mergem amândoi să dăm ordine.
— Tu dai ordine, zice, întorcându-se cu spatele la mine, fiindcă știe că îmi place să o țin așa ori de câte ori am ocazia, ca să o pot mușca de gât.
— Eu dau ordine și știi de ce? Pentru că mă pricep la asta. Există oameni care dau ordine și oameni care primesc ordine. Eu nu am primit niciodată ordine în 55 de ani de viață!
— Stai jos, Alex! îmi ordonă în timp ce mă împinge pe scaun cu mâna dreaptă.
Își mușcă buzele pervers și mi se așază în poale, mișcându-se lasciv, până mă face să o iau razna. Știe cât de mult îmi place să facem sex spontan, fără planuri făcute în prealabil și mai ales dimineața. Și mai ales sexul inițiat de ea. Chestia asta mă excită ca dracu și o face de mai bine de douăzeci de ani.
— O să îți fac, îmi șoptește în ureche, atingând pielea sensibilă cu vârful limbii, cea mai... continuă, plimbându-și mâinile pe pieptul meu și oprindu-se la fermoarul jeanșilor.
— Aici? mă încrunt, la gândul că un oral la șapte dimineața în mijlocul celei mai accesibile camere din casă ar fi un spectacol pe cinste pentru cei care mișună dimineața pe aici, de la menajere la toate neamurile, venite în concediu.
— ... cea mai gustoasă cafea din viața ta! mă trăsnește dintr-o dată, prinzându-mă violent de bărbie.
— Ce credeai, craiule? Că mai primești ceva, după ce ieri ai flirtat toată ziua cu austriaca aia?
Să îmi bag picioarele dacă mă lasă așa nesatisfăcut. Cum naiba nu uită femeile nimic? Treaba aia a fost ieri și nu a fost decât un flirt nevinovat, cu o tipă de vreo patruzeci de ani care se rătăcise prin resort.
Bine, am un trecut pervers, de maxim o noapte cu ea, de pe vremea când avea puțin peste 18 ani, dar asta a fost atât de demult, încât nici nu îmi mai amintesc cum i-am tras-o. Știu doar că ea m-a ținut minte și că a fost în camera 302, așa cum mi-a amintit ieri cu nostalgie.
— Ema, ce dracu? Ce tot dezgropi morții?
— Morții tău sunt mai vii ca niciodată, Alex și tot îți caută atenția, ca niște cățele în călduri, iar tu le-o oferi cu rânjetul tău arogant și plin de zel.
Devine brusc nervoasă și se ridică din brațele mele, căutându-și de treabă pe la aparatul de cafea. — Ema, pufnesc îndrăcit, ținându-mă după fundul ei. Treaba asta e veche de 22 de ani. Ea era doar o puștoaică ușuratică, eu... futeam tot ce avea două picioare pe atunci, ce naiba? Ești geloasă?
— Nu, mă minte, învârtind cu ciudă în cafea.
— Așa pari, o zădărăsc, rezemându-mă de mobilă.
Îmi frec bărbia gânditor și, urmărindu-i expresia, chiar ajung la concluzia că moare de gelozie.
Și mă ia dracu.
Încep să îi mușc gâtul fără milă, în timp ce butonez telecomanda ca să o proiectez pe Sonia pe ecranul mare din livingul nostru. Când reușesc ce mi-am propus, o blondă minunată, îmbrăcată într-o rochie mulată, roșie, ne privește, clipind des, de parcă așteaptă  instrucțiunile mele.
Ema se foiește cât să îmi vadă ochii și se ia de mine. Din nou!
— Ai făcut-o blondă? ALEX!
— Blondele sunt sexi, mârâi, lingându-i lobul urechii.
Cu atâta treabă pe cap, ei îi arde de gelozii și alte copilării, de parcă nu stie că de 22 de ani încoace am fost doar între picioarele ei, ceea ce practic, pentru un colecționar de femei ca mine, este un record demn de Guiness Book.
— Bine că faci iar pe nebuna. Te comporți ca o puștoaică capricioasă. De aia nu m-ai băgat în seamă aseară când am vrut să o facem? Știi de când nu am mai făcut sex? O săptămână, Ema. Ce mama dracului, crezi că sunt ascet? Ce sunt cu mofturile astea la tine?
— Dar tu de când nu mi-ai mai zis că mă iubești? se răstește cu ochii în lacrimi.
De când? De ultima oară. Femeile astea!
Ridic tonul la ea și mă arăt indignat de fițele din ultima vreme.
— Asta ai? Să mori tu că la 41 de ani stai supărată pe mine că nu ți-am spus te iubesc! Ce naiba! Ai 20 de ani?
— Când mă iubeai cu tot sufletul tău, îmi ziceai zilnic, chiar și de mai multe ori pe minut.
Pufnesc, cu aroganță, sătul de prostii.
— Logic. Îți ziceam te iubesc nonstop la început când voiam să ți-o trag la fel de... nonstop. Când eram mai tineri amândoi, dar acum, eu nu îmi văd capul de treburi și tu vrei te iubesc nonstop? Ce dracu, Ema! Avem atâtea chestii de făcut, nepoți, copiii care par că nu se mai maturizează, o mie de oameni în jurul nostru, încât facem sex de nici zece minute pe unde apucăm. Nu mai zic de pat, unde ori adormi tu prima, ori pic eu lat de obosit ce sunt. Oare te iubesc se spune doar verbal? Alaltăieri ți-am luat ditamai buchetul de flori!
— Las-o baltă, Alex, îmi aruncă îndreptându-se cu botul cât casa spre ieșire.
Fac un pas mare și o prind de cot, enervat că mi-a futut dimineața.
— Oare faptul că ți-am pus un imperiu la picioare, nu înseamnă că te iubesc? Florile pe care ți le cumpăr, palmele pe care ți le dau la fund, privirile mele, nu înseamnă tot te iubesc?
— Nu mai scrii de ani buni biletul din ele. Cei 300 de trandafiri au devenit o tradiție și atât. Ce mare brânză? Nici nu trebuie să îi număr! Știu că sunt trei sute cum sunt mereu! Eu adoram biletul, nu numărul trandafirilor!
— Nu am timp de bilete. Tu nu vezi că alerg toată ziua ca un nebun? Cine se zbate zilnic Ema? Suntem lideri de piață! Nu asta ne-am dorit?
— Da, Alex. Asta ne-am dorit. Fix asta, comentează cu răutate, decisă să mă lase să beau cafeaua singur.
— Atunci, dacă e vorba de ceea ce ne dorim și nu avem, am și eu niște plângeri, Ema, o anunț făcând-o să se oprească în tocul ușii.
— Îmi vreau locul înapoi. Mereu mă lași pe ultimul loc. Mereu facem sex dacă mai rezist după ce adorm copiii, și ăsta pe repede înainte, clasic, al dracului de clasic, Ema.
— Ce vrei, Alex? Nu mai ai patruzeci de ani, Bella și Alex adorm după 12. Iar până fac eu un duș, tu deja sforăi.
— Și asta mă deranjează. Roberta și Tomi o ard în fiecare weekend pe la chefuri și uită că sunt părinți. Nu crezi că exagerează de acum? Mai au puțin și îi lasă zilnic la noi. Trebuie să fie și ei responsabili, iar noi doi suntem încă un cuplu și avem nevoie de momentele noastre.
— Ce vrei de la mine, Alex? Încerc să fac față cât mai bine!
— Să te fut când am chef, vrei să îți traduc, Ema? Crezi că mă satur cu jumătățile tale de măsură? Mă mai dorești sau nu? o prind de bărbie și caut adevărul în ochii ei.
— În fiecare zi, îmi zice cu ochii plini de lacrimi.
Știu că e epuizată. Muncește în hotel și la restaurante cot la cot cu angajații, se ocupă și de copiii Robertei, pune și strânge masa pentru noi, iar ea abia dacă mai există la finalul zilei.
Ca femeie.
— Iartă-mă, știu că și tu ești epuizată, îi zic pe un ton scăzut, după care îmi lipesc buzele de ale ei și încep să o sărut ca un disperat. Și eu îi iubesc, dar hai să facem o prioritate și din noi. Dacă Roberta preferă să îi crească la resort, nu am nimic împotrivă, dar le luăm o bonă, care să aibă grijă de ei măcar seara. În felul acesta vom fi și noi mai odihniți, iar ei vor fi bucuroși să cunoască pe cineva nou și să se joace cum știu ei, până la 12 noaptea.
— Iartă-mă, am clacat. Nu mai pot de oboseală... Îmi lipsesc serile noastre pasionale și am simțit o perioadă că ești dezinteresat. Când te-am văzut ieri râzând cu tipa aceea, m-am gândit că poate...
— Poate, ce? pufnesc, ridicându-i bărbia cu un deget, ca să mă privească.
— Poate că ai vrea din nou să… testezi…
— Poate îți desenez că numai pe tine te vreau!
— Tu poate că da, dar pe tine te vor multe. Trebuie să fie măgulitor, Alex să fii fantezia a sute de femei. Jumătate de resort are fantezii cu tine și tu vrei să nu fiu geloasă?
— Jumate sunt copile tembele care nu știu câte degete au la o mână. Se joacă și ele, oricum sunt prea bătrân. Pentru alea de 18-19 ani sunt o fosilă.
Ultima replică îi aduce zâmbetul pe buze.
Întinde palma și mă alintă, parcă pierzându-se în ochii mei ca pe vremuri.
— Toate ar vrea o fosilă plină de mușchi, tatuată până în gât, pe care doar puținele fire de păr alb o trădează că este plus 50. Puștii cu care umblă ele nu ar putea să le ofere nici măcar pe jumate plăcerea pe care o simt când le arunci câte un zâmbet.
— Asta e de bine sau de rău, Ema? întreb peste buzele ei, când începe să mă sărute din nou.
— Te rog să nu mai flirtezi cu angajatele, nu știu ce s-a schimbat la mine în ultimul an, Alex, dar mor de gelozie. Ele sunt atât de tinere și disponibile, iar tu... tu ești o partidă bună, o legendă... Cea mai mare provocare de pe litoral. Poate că toate și-ar dori un sugar Daddy care să le țină în puf…
— Ema, tu te-ai apucat de băut? râd, amuzat de gelozia ei stupidă. E doar admirație... Sunt niște copile, ce naiba? Ce crezi că mi-au sărit mințile acum și mă apuc de futut niște mâțe pline de hormoni?
— Îți place să fii admirat.
— Cui nu îi place?
— Și există fete pe care le simpatizezi mai mult.
Nu vreau să o mint, așa că da. Am două recepționere țiplă, mereu aranjate, mereu pline de suflet, 90-60-90, care noaptea dansează al naibii de bine în club și îmi aduc zeci de clienți, grație frumuseții și dispoziției lor. De aia le plătesc mai bine ca pe oricine și sunt mai drăguț cu ele.
Și da, am simțit de multe ori că mă admiră puțin mai mult decât ar trebui.
Și ce dacă? Nu e ca și cum e sfârșitul lumii că le-am picat cu tronc unor puștoaice de douăzeci de ani.
O să le treacă.
Sunt sincer cu Ema prin tăcerea mea, dar se pare că nici sinceritatea nu mai este ce a fost odată.

.......
⚠️⚠️⚠️⚠️⚠️⚠️ Urmează 3 volume pline cu nebuniile lui Alexandru Leu, dar și ale fiului lui, Dami, și bineînțeles ale fratelui desfrânat, Denis!❤
❗Dacă ți-a plăcut aștept păreri aici și pe Facebook de autor, Dana Bordea.

Love you.❤

❤ Cum vi se pare Alex?