" Nesimțirea, aroganța și nepăsarea sunt doar măști pe care nu pot să le mai dau jos. Mecanisme de apărare. Sunt nimic fără ea. Sunt un nimic aproape bătrân care va muri singur și neiubit ca toți Leii din familie. Îi iubesc, pe ea și pe copil cu toa...
Când scapi de nevastă-ta? M-am săturat să mă ascund.
Niciodată, păpușă. Pe ea o iubesc, ție ți-o trag. Nu confunda marfa cu ambalajul.
— Mare caracter! aruncă telefonul pe masă la fel de dezgustat.
— Ce facem? repet, gândindu-mă că e păcat să se destrame familia din nou.
— Îi spunem lui, prima dată! Dacă nu încetează, îi spunem și Emei. Propune Julia, pornită rău să facă dreptate.
— Nu putem să îl tragem noi de mânecă, știi ce autoritar este! O să ne dea pe toți afară din casă, dacă îndrăznim! se opune Denis. Ce om de doi lei! Cum a plâns șase luni lângă patul ei, disperat că o pierde. Nu ai ce să îi faci. Îi place sexul și va căuta asta mereu.
— Toți bărbații Lei sunteți așa! Îl acuză Julia. Și tu ești mereu în călduri și te încurci cu cine apuci.
— Eu am douăzeci și doi de ani, testez, da? Dar el? După ce a înșelat-o și Ema îi crește copilul făcut la o noapte de beție, îi pune coarne din nou?
— Mie mi-e rușine cu el. Îngân tristă și oftez adânc pentru că e adevărat. Tata e un bărbat frumos la patruzeci și nouă de ani. Cu o aură tânără, care poate vine de la exuberanța lui sau de la corpul lui tonifiat, plin de mușchi. Și de tatuaje.
Ema e topită după el pentru că arată într-un fel și e seducător, carismatic și atrăgător. Adoram să îl aud făcându-i complimente sau sărutând-o cu pasiune, dar se pare că totul este un paravan care îi acoperă aventurile.
Tata e un ticălos cu două fețe.
Un depravat.
Un tată superb.
Din păcate, un bărbat plin de vicii și promiscuu.
Cum sunt cea mai sensibilă din grup, încep să plâng. Nu e întreg la cap! Cum să dea cu piciorul din nou la tot ce are pentru o femeie ușoară? Înțeleg că îi place să aibă lumea la picioare, dar de ce o îngenunchează fix pe femeia asta? Ema îl venerează. Ema îl adoră și gravitează zilnic în jurul lui.Suspin și mă opresc când dă buzna peste noi, tati.
— Ce e cu claca asta aici, mâncăm? Ne ia cu ton, însușindu-și telefonul.
— Ne trageam sufletele până aduce Ema mâncarea, inventează Denis.
